Arhive pe autori: gracieliris

A former MISA yogini’s blog – by Mahashakti

Scrie un comentariu

Scris de pe 4 Ianuarie 2012 în About MISA, in English


Religious Sect Violence – MISA – by theothersarshi

The Movement for Spiritual Integration Into the Absolute and Violence

The yoga organization called „The Movement for Spiritual Integration Into the Absolute” (MISA) has acted as both a victim and a perpetrator of violence. Among others, the media has attacked both the organization as a whole and a number of distinct members on various occasions. In 2004, 300 masked and armed gendarmes and prosecutors broke into ashrams (yogi collective homes), intimidated the yogis who lived there and illegally confiscated numerous goods. Inside MISA one can find numerous instances of symbolic violence, verbal violence and psychological abuse.

MISA was founded on the 1st of January, 1990, with Gregorian Bivolaru acting first as president and later, when he resigned his position, as ‘spiritual mentor’. However, both Bivolaru and a number of key people in the organization started to learn, practice and, in some cases, teach yoga during the communist regime, when it was illegal. In 1984, Bivolaru was arrested, but managed to escape, only to be later captured again and condemned to two years of prison. In 1989, he was arrested again and sent to the Poiana Mare hospital for political prisoners and people with psychological issues („MEMORIU…”). In 1989, the Securitate arrested a number of yogis, among which Bivolaru. A few testimonials of abuses against their group can be found in Gabriel Andreescu’s book, Reprimarea Mişcării Yoga în Anii ’80 (The Repression of the Yoga Movement in the ’80s). Mihaela Ambăruş states that she was taken to see Bivolaru and a member of the Securitate tell her that he had been tortured by „squeezing his fingers at the door with pencils”(106). Claudiu Trandafir, a yoga instructor, states that he heard Bivolaru’s screams as he was beaten (156). Angela Maria Mayer and Nicolae Catrina say that they were beaten and starved (92, 125, 127). Gabriela Ambăruş, remembers that during a beating she had the soles of her feet hurt so badly that she could hardly walk (107).

After the Revolution, the ban upon yoga was lifted and the newly-founded MISA organized courses in the entire country. However, yogis report that the authorities continued to cause them problems by trying to dissuade those who were willing to lend them room in which to hold their classes from doing so. Bivolaru claims that in 1994 and 1995, he has had two attempts upon his life by the „structures of the communist and antitheist Securitate […] hiding amongst the new institutions of the state, especially as part of the secret services”. During the first attempt, he was attacked and severely beaten, only to be rescued when neighbours came to the scene. The police did not investigate this case. During the second attempt, an explosion took place in Bivolaru’s apartment, which was blamed on negligence. („MEMORIU…”) It should be taken into account, however, that Bivolaru has repeatedly stated that these actions were part of a freemason conspiracy against spirituality in general and MISA and himself in particular. He presents himself as a heroic man standing bravely against communism, a person who escaped the arrest of the Securitate in 1984 through paranormal powers and a correspondent of Mircea Eliade’s. However, to these claims, we find opposed the declarations of Gelu Voican Voiculescu, a close acquaintance of his during communism, who says that he was not tortured during his first arrest, or during his first imprisonment, that he could practice yoga in jail and that his escape was by no means paranormal, but by climbing over the fence with a ladder that had been placed there as a set up. Also, his correspondence with Mircea Eliade appears to be fictive, since no evidence of it has ever been found. (Berdeli)

On the 18th of March, 2004, 300 prosecutors and gendarmes broke into 16 ashrams (yogi collective homes), supposedly in an operation against drug and human trafficking and organized crime. This event, as well as others that preceded and followed it, is presented in the documentary film Looking for the Truth. The yogis state that they were threatened with guns, knocked down, held in a state of terror and even beaten. Trucks of goods and documents were confiscated as evidence. Protests were organized during the following days, the media presenting the case very unfavorably towards them. One of the yogis, Mădălina Dumitru, 17 years old, was taken to the police, refused the right to having a lawyer or legal guardian with her and brutalized in order to determine her to sign a declaration saying that she had slept with Gregorian Bivolaru. She was later taken to the National Forensic Institution and forced to have a gynecological examination. A group of yogis immediately came to protest, resulting in altercations during which a man was severely injured and had to be taken to the hospital by ambulance. After these events, Bivolaru attempted to leave the country once, was arrested, released, managed to leave the country and went to Sweden where he was granted political asylum.

It is interesting to change the perspective now and see these events not from the outside of MISA towards the inside, but the other way around, as they serve as tools for the symbolic violence in the organization. For this, we need a better understanding of MISA.

First of all, MISA strongly states that it is not a religious sect and has posted, on its official website, reports that agree with this, such as, for example, Karl Erik Nylund’s, a Swedish sect expert („Raportul…”), which is based on interviews with Gregorian Bivolaru, Mihai Stoian, six yogis, three of which Danish and three Romanian and an ex-UE member of the parliament. He says that in order for a group to be a manipulative sect, three out of four criteria must be met. The criteria are the following: Aggression (the punishment of those who criticize the leader or the movement), Aversion (criticizing and persecuting those outside the group, such as parents), Alienation (a closed circuit in the sect, as a geographical or ideological group; the sect becomes a new family), and Absolute Truth (which is not considered to exist anywhere but in the sect and the leader/leaders have an absolute right to interpret it). Nylund claims that his research led him to believe that these criteria are not met in MISA. However, proof to the contrary can easily be found.

As far as Aggression is concerned, in the Program for the Yoga Symposium Costinesti 2008, all those who participate in the summer camp are told to denounce those who ‘gossip’ against MISA or Bivolaru, so that the organization can be ‘cleansed’. Those who are thus accused of such actions would be publicly denounced, with full details of their offenses and would be denied the right to ever participate in any other MISA yoga camps. („IN ATENTIA…”)

Aversion takes the shape of pointing out differences between ‘common people’ and ‘yogis’. ‘Common people’ are said to be unhappy in relationships, unaware of the spiritual aspects of the universe, manipulated by the media, used by freemasonry, sexually miserable, led by the basic parts of their nature. For example, in the article „Conventional Couple – Spiritual Couple” on their official website, they say that „It is essential to understand typical mistakes made in a „normal” or „conventional” couple. From the beginning this kind of a relationship is doomed to failure.” It then proceeds to describe the ‘conventional couple’ in terms that would rather apply to a dysfunctional couple: „You wish to impose your different points of view on the other. You feel separated, alone and unfulfilled. There is fear of abandonment.”; „The lovers create rules because they no longer enjoy spending time together. They enter into a routine that destroys creativity and inventiveness. Each begins to think the other is the source of unhappiness and this is the reason why each must defend themself.”

Alienation is induced by the aforementioned aversion, by the number of secrets a yogi must keep from outsides (starting with information revealed in courses and continuing with some activities he or she might participate to) and ideological differences from ‘common people’, such as the belief in 2012 as a year of possible Apocalypse, the world conspiracy of freemasonry or in meditating in order to contact aliens.

Absolute truth can be observed as far as Bivolaru is regarded: he is said to have obtained spiritual enlightenment at 19 years of age („Biografie”), which means, in the yogi mentality, that he is unable to be wrong. In a message at the spiral meditation on the 14th of October 2006, he confirms this vision by saying: „The aspirant must not criticize or gossip about his spiritual guide. He must do everything that his spiritual guide tells him to do to the letter”.
The fact that Nylund’s study claims that these criteria are not met by MISA can perhaps be explained by insufficient research. Seppo Istolato, a human rights activist who collaborated with MISA in the struggle against authorities in Romania for two years, says that he did not realize the situation at first, but only gradually came to realize that there were irregularities and the collaboration between himself and the movement came to a halt when he started criticizing it. He says that it has all the characteristics of a cult: one leader, one truth and the isolation of the yogi from society, positioning itself outside the world (Misa – The Dark Side of a Tantric Cult). We shall keep these characteristics in mind while approaching the subject of violence in MISA.

As we have mentioned before, the violence within the movement is mostly symbolic, which Pierre Bourdieu defines as „the violence which is exercised upon a social agent with his or her complicity” („Symbolic Violence”), verbal and psychological.

Symbolic violence starts from the first few courses, first subtly. The information received is as soon as the third course (third week) used to create a difference between the yogi and the common man, in this first case to say that the common man is enslaved by his own spontaneous, uncontrollable thoughts. Later, to this will be added differences between the two as far as romantic relationships are concerned, as we have seen above and as far as knowledge of the world is concerned. In the eighth course, the topic of sexual prowesses and types of orgasm is also brought up, the two being connected to tantra and the idea of sexual continence, two of the subjects that MISA concerns itself with frequently. While we will not discuss sexual continence here, it is interesting to note that while comparing a ‘common’ couple’s sexual patterns with those of a yogi couple, it is claimed that in the case of the first „the woman is passive, the man is active” and for the second it is the other way around; for the first, again, „egotistic desire” and „loss of consciousness” are characteristic. This is interesting because later, pornographic films will be created with the declared purpose of educating the ‘common people’, as Johannes Suoranta, yoga teacher in Helsinki says ( Misa – The Dark Side of a Tantric Cult).

As soon as the ninth course, the first ‘secret’ information is revealed. It concerns concepts of yin, yang and energy, which, the yogi student is told, cannot be properly understood by ‘common people’. As time goes by and the student advances in the years of practice (the yoga course never stops; when a yogi finishes one year, he is moved into a superior one, as one would be in school; currently there are over 20 years), the number of secrets increases until it becomes obvious that no information can be shared with ‘common people’ or with yogis in lower years. Starting with the 27th course of the 15th year, the handouts are written in code, the words being turned into numbers according to an algorithm that is told to the yogis who can then decipher them. The reason for this is given at the beginning of each handout: „Information coded because of the impertinent pirating of the courses and their being shared on the internet.”

It is not only information that is secret, but also activities can become so. While the yogi is just forbidden to speak of the information received in courses, he is however made to swear on the Bible not to reveal secrets that are shared with him elsewhere. The formula that one must repeat out loud for this starts with „I swear before God on my health and spiritual evolution”, which is abusive, because the yogi does not know what the secret is before swearing and, in case he or she is a person of their word or believes in their oath, when confronted with immoral or illegal activities, they find themselves unwilling accomplices.

From the 23rd course of the first year, the yogi is told about the importance of the spiritual master: „5) The spiritual master (GURU), being our only guide on the Path that leads us to spiritual liberation, to leave him before we have become truly enlightened would be a cause for regret.” and „7) Perfect Wisdom can be revealed inside our beings only through the model and grace of our spiritual master.” These are given either as quotes or paraphrases from Preceptele esenţiale ale înţelepciunii, the first book, „Calea supremă a discipolilor aşa cum este oglindită ea în preceptele maeştrilor spirituali.” However, no further information on this book is revealed and it is virtually not to be found. Later, other characteristics of spiritual masters are presented to the yogi: they are always correct, they may act in paradoxical ways, the faults that a person may perceive in their character are actually the faults that said person has themselves. While Gregorian Bivolaru does not call himself a spiritual master, claiming that God is the supreme master, he allows and even encourages his disciples to consider him such, to the point in which „Camps for the Improvement of the Relationship between Master and Disciple” („Tabere pentru aprofundarea relatiei maestru-discipol”) are organized.

Due to this, yogis attempt to find a hidden spiritual meaning in anything that is inexplicable in Bivolaru’s behavior. Many times, actions which may be perceived as abusive are thought to „burn the karma” of the abused, thus bringing them closer to enlightenment and allowing them to gain a higher understanding (it is thought that to burn one’s karma, or the destiny that one is compelled to live through due to actions in previous lifetimes, leads to one’s enlightenment). An anonymous author says in an article of the official MISA yogis’ blog, which illustrates this point: „I have heard many nice stories about Grieg, too (Gregorian Bivolaru). I have been told that he reacts differently, according to person. He is nice to those lacking self-confidence, those who are weaker… to those who proudly gaze around, he is a storm. It’s said that a very untidy man, who lived in an ashram, once forgot to wash his plate. His girlfriend called Grieg and showed him the „proof”… And Grieg made a huge scandal, so the woman was afraid and apologized to her boyfriend… who, on the other hand, got the point and tidied up his life.” („Despre Maestri”).

The concept of „burning karma” is applied to any difficulty that appears in the yogi’s life. It is also thought that on special occasions, through the grace of the spiritual master, the yogi can burn much more karma than usual (for entire lifetimes). Such occasions can come during spiritual camps, such as the ones organized in May, at Herculane, in August, at Costinesti, on New Year’s Eve, with the theme „The Revelation of the Self” (in which the „self” is man’s spirit, his divine aspect; ultimately, the idea of enlightenment in another form). In the program of the Herculane and Costinesti camp especially there are conferences, held by Bivolaru or other yoga teachers – however, Bivolaru’s conferences are infamous for being late. While he was in the country himself, he would be late for hours at conferences or group meditations, the yogis having to wait either in overcrowded places or outside, at night, in very cold temperatures, for him to arrive. After he left the country, he would send recorded conferences, which would also be late for hours (such as was the case with the conferences on „Romantic Trance”, for which yogis could enter at morning and only get out at night; leaving would imply not being able to return for the rest of the conferences, which were a condition for receiving the initiation which would allow them to enter the state of beneficial romantic trance), but the group meditations would be held on time.

While the willingness to wait in unpleasant conditions for hours in order to hear a conference is of course a matter of personal choice, it is the subtle imposition of the necessity of such an act which can be considered abusive and violent. In fact, there are rarely cases in which the person is actually coerced into doing an action, but they are always convinced that doing what they would otherwise find unpleasant or morally questionable is not only good, but also recommended, or essential. Bivolaru’s insistence on the difference between ‘common people’ and ‘spiritual people’ is not the only black and white distinction that appears in MISA. The ideas of good and evil are taken to the extreme, in which gray areas or complications disappear. He states, for example, that „good never does evil and evil never does good” (The Good News/Vestea cea buna). Therefore, it follows that the course and he himself are good and cannot do evil and what is condemned by MISA is evil. As such, leaving the group and him would be to renounce good and to lose the chance of enlightenment.

MISA places a great importance on sexuality, which is considered the most important energetic resource of human beings, and woman, who is considered to be a manifestation of divine energy, an initiator, a being that is very much prepared for spirituality. Bivolaru argues that women should have a greater weight, saying that

[John] Watson who, as we know, has successfully led the project of the human genome […] affirmed recently in a conference at the University College of London that his research already suggests that extra weight and a harmonious body have certain biological effects that make women to be more malleable and harmonious and, also, this allows them to be more endowed from a sexual-amorous point of view. („Greutatea in plus…”)

This is only partially true. Watson says that fat people, not just women, could be more sexual. Also, his claims were regarded as unsupported by data, racist, sexist and stereotyped. („Nobel Winner’s Theories…”) However, they regarded in MISA as being entirely true and women are pressured to put on extra weight. This is not the only instance of misquoting or attributing ideas to people who did not originally have them in Bivolaru’s writing. For example, in his translation of Mircea Eliade’s article „Introduction Au Tantrisme”, some passages are entirely changed in the favor of Bivolaru’s opinions.

Mircea Eliade says:

Le plaisir que donnent l’alcool, la viande, les femmes, c’est délivrance pour ceux qui savent, péché mortel pour les non-initiés… le yogin goûte les plaisirs des sens pour aider les hommes, et non point par désir… Il traverse toutes les jouissances et aucun mal ne le salit… Il est toujours pur, comme sont les baigneurs de la rivière.

Gregorian Bivolaru translates:

The perfectly controlled pleasures, sublimated as well as possible in divine energies given by senses, love, pleasure and love games with beautiful and affectionate women lead to enlightenment for the man who is capable of controlling himself, being a deadly sin that leads to exhaustion and decadence for the uninitiated who are the slaves of senses and of passions… The free yogi, detached from his senses, fully tastes the pleasures of his senses mostly to help in this way the human beings that need to an impulse through LOVE and not just for his senses. He ACTIVELY crosses, but entirely detached, all the pleasures and sublime joys of love, making his lover happy, before anything else and, because of this, no evil or egotistic attachment sullies him… Even full of love, he is and always remains pure, like the playful and candid boys who are at the riverside. The most intense ecstasy of love that the yogi almost always tries to live emphatically is that of making the loved being as happy and as ecstatic as possible. („Introduction into the Secret Tantrism”/”Introducere in tantrismul secret”, 47)

As we can see, the two texts are quite different. Bivolaru does not mention anything of alcohol or meat, because they come against the MISA beliefs that the two are bad for health, but expands on the sexual side, so that the text would sustain both his ideas and his image of a man who wants to make others, especially women, happy. Bivolaru does a great deal to promote this image and to encourage women to be as sexual and ‘uninhibited’ as possible. Aside from the yoga courses themselves, there are other auxiliary courses, like that of traditional Indian medicine, or Alchemy, and also groups, like belly dancing groups, erotic dancing groups, or ‘shakti’ groups, aimed at women, or ‘vira’ groups, aimed at men. In the case of the groups for women, participants are strongly encouraged to become ideal women from the point of view of MISA: chubby, sexual, uninhibited. Lesbianism is encouraged, even if male homosexuality is regarded as a degrading act. These participants are required, after awhile, to send naked pictures of themselves to Bivolaru (front and semi-profile) so that he could properly „see their auras” and „check on their evolution”.

During the summer yoga camp, an entire building in Costinesti is reserved for the hundreds of female invitees of Bivolaru, who receive free housing and free food for the period they are invited to spend in that location. Men are not allowed to enter the premises, with the exception of guards or those from the technical department. Women are not told in advance, but they are required to take nude pictures both on coming and leaving and to be weighted. They are housed in overcrowded rooms. The bathrooms are common for the entire floor and there are no doors or curtains to showers, so that privacy is impossible. There is a compulsory program that requires invitees to either attend to conferences or watch pornographic films during their stay there. One optional activity, that one must make an oath not to divulge, consists in a women’s sexual orgy. Those who do not wish to participate are asked to leave for the duration of the event.

Also, during the summer yoga camp, the Miss Shakti competition takes place. It is described as a very good opportunity for spiritual evolution. While it is well-known that it is an event centered around eroticism, with the participants engaging in erotic dancers from the very first night of the show, what is less known is that there is both a secret night, on which the participants will have to do an erotic dance entirely nude before a restricted audience and share an erotic fantasy; and a secret trial, which one must take an oath not to divulge, which is the ‘urinary orgasm’ trial. Women are required to masturbate and urinate while filmed on camera, without any audience, the tapes being sent to Bivolaru for judging. They are told that this is entirely normal, even spiritual. Some of these tapes later ended up in pornographic films, without the women’s consent, which caused a scandal. MISA insists that this was a setup done by the authorities („Transcrierea…”).

Other activities that women might be convinced to participate in, with the belief that their actions are spiritual, are erotic video chatting, going as dancers in night clubs to various countries (the most well known of which being Japan), or, in a few cases, starring in pornographic films, which are done to „burn karma”. Also, there is the belief that Bivolaru, being a spiritual master, is also an ideal lover and can initiate women in sexuality-related secrets. Numerous women were invited to sleep with Bivolaru to receive an ‘impulse’, which, as we can remember from the translation of Mircea Eliade’s text, is something that a tantric might do from altruism to help his fellow beings, or sexual initiations. Currently, seeing that Bivolaru is no longer in Romania, women are secretly taken to see him. They swear an oath on their „health and spiritual evolution” not to divulge that there were invited, then they swear another one, not to divulge where they were taken, once they arrive. They are given a list of films (mostly pornographic) to watch. In some cases, they can be kept under a strict curfew and held in severely overcrowded houses. Cecilia Tiz, an ex-MISA instructor, states that many of these women were encouraged to go to him or actually taken there by their lovers („Happy Hour”), which was possible due to the fact that MISA strongly promotes open couples.

This is clearly an abuse of power made possible both by the symbolic violence, which gets those involved to feel that such actions are natural and good, but also by psychological pressure. Thin women are repeatedly told that they are „devitalized” and „must put on more weight”. While watching pornographic films in groups, they are not allowed to comment negatively on the women on screen, being encouraged to observe the positive qualities of the actors – generally, one of the crowd of women will demand that this be done. Submission is obtained through the belief that this is good for them, spiritually, that it will aid them in personal development. Most of those involved in such activities will defend them as such or will deny their involvement, being certain that ‘common people’ cannot understand them properly.

Another type of violence is the resentful verbal violence that can be seen when criticizing either the media, or important members who are seen to have betrayed the movement. An interesting instance of the first occurred at the beginning of 2010, when Pro TV announced that it would choose MISA as a theme for a series of episodes on their show, Happy Hour. On the 7th of February 2010, the movement’s official website said that MISA representatives were invited to participate and share their point of view, but that they had refused the opportunity, claiming that in the past their replies had been edited in such a way as to create a bad view of them („Biroul de Presă MISA a refuzat invitaţia de a participa la o emisiune de divertisment specializată în scandaluri mondene”), thus leaving only the anti-MISA faction represented. On the 9th of February, 2010, the same website declared itself most displeased with the anti-MISA theme of the show and demanded correctness from Pro TV and the right to express their own point of view („Titulatura Freaky Hour (ora ciudăţeniilor) sau Creepy Hour (ora înspăimântătoare) ar fi mult mai potrivită pentru emisiunea de bârfe mondene!”). This reply contains attacks against Pro Tv and Happy Hour, claiming that the show was created with „machiavellian intentions” and a desire to manipulate the public opinion right before one of the MISA lawsuits would take place.

The previous experience with authority and media, especially considering the events of 2004, might explain their reaction in the light of lost faith in these. However, we find that in relation to ‘traitors’ of MISA, the attacks are much clearer and much more violent. The first great attack against a member of MISA took place in 2006, when Monica Ceşa, a well-known yoga instructor, died of cancer. Bivolaru sent a message explaining her situation, which was read at a spiral meditation by Simona Trandafir, another yoga instructor.

I have much compassion for her, but you must know that what happens is also because sometimes she was treacherous and often gossiped about this yoga school and even me. She said „So many people from the course wrote to me about this, that this yoga school is a sect and everybody is brainwashed.” About me she had the nerve to lie and say I beat her, which is absolutely not true. She should be conscious that if she truly wants to be helped by God she must radically change her attitude and to overcome this double-faced state. (Mesaj de la Gregorian Bivolaru despre Monica Cesa)

Soon after this, Bivolaru sent a message about gossip and calumny that would lead to an episode that remains known in yogi circles as the „Letteriad” („Scrisoriada”), in which a great open correspondence started between Gregorian Bivolaru, a number of important instructors who opposed him on several points and a number of people who also had a few words to add in the debate. The letters penned by Bivolaru’s side were read out loud during the weekly yoga courses. Simona Trandafir, who had been a friend of Monica Ceşa’s, was now described as a double-faced traitor, who had fallen at spiritual tests, based on scant evidence. (Letteriad, 14 October) Soon, Liviu Gheorghe, another important yoga instructor, responds through an open letter, pointing out the problems with Bivolaru’s letter. A discussion builds up. Claudiu Trandafir, Simona Trandafir’s former husband and one of the most important people in MISA at the time, eventually joins the discussion, suggesting that a counsel should be created to lead the movement, based on the instructors’ collective votes; he also expresses his desire that there should be no more secrets in the organization and that rigidity of thought and fanaticism should be actively fought against (29 November). Various yogis interfere in the conversation. Marius Monete relevantly says, „[…] how would it be possible for me to become enlightened on this spiritual path, in this school, having Grieg as master, if He can be wrong? What guarantee would I have that HE would grant me the Grace of Enlightenment as some point? […] Through the wrong advice, he might guide me wrongly and then my entire life would go in another direction, even in a malefic one, rather than the one that should come to me, through him, from God.” (15th December).

Finally, in February 2007, a group of instructors, among which Simona Trandafir and Liviu Gheorghe announce that they are leaving MISA because dialogue has become impossible (Claudiu Trandafir would later also resign). Gregorian Bivolaru answers, saying that „when the devil does not manage by himself, he sends a woman”, blaming the circumstance on Simona („Scrisoarea lui Grig catre Liviu”). Immediately after that, he answers to the group letter of resignation from the instructors, trying to stir up a sexual scandal by claiming that Simona had been sleeping with Liviu Gheorghe and Sebastian Maruntelu while she was Claudiu Trandafir’s wife, while she had in fact divorced many years previously and the argument was in any way invalid, considering the powerful support that Bivolaru offered to the idea of open couples. He continues by saying that she is under the influence of demons and that she has dragged the others in a demonic group („Scrisoarea lui Grig catre cursantii din Brasov”). This manipulation of the public opinion caused a wave of open letters from various yogis to be sent their way. Costica C. accuses them repeatedly of being double-faced („Costica C. pt. Liviu, Simona…”), Marius M. calls them „our dear „little saints” with dirty faces”, „moralist, power-hungry wolves in gentle sheep’s clothing”, compares them to the Securitate and addresses them in other injurious ways („Marius M. to Simona and company…”). Eventually, the group would become known as the group of „Ridiculous Conspirators” and, long after the Letteriad was over, they are still being perceived as an enemy of MISA and are actively witch-hunted. For example, in an article published on the official website on the 9th of June 2010, more than three years after the Letteriad and the resignation, an article says:

Unfortunately, both for Claudiu Trandafir and Simona Trandafir, the unfortunate process of initiated regression and spiritual error in which they sink more and more due to exacerbated pride and spiritual blindness is visible in a more and more grave and evident shape, first through the idiocies (awkwardly gilded with a tone that wants to be poetic) which they present as „extraordinary revelations” or „exceptional spiritual experiences”.

The violence against ‘traitors’ does not start and finish with the so-called „Ridiculous Conspirators”, however. Other people, such as Cecilia Tiz, an ex-yoga instructor from Germany, who has started bringing information on the secret activities in MISA to light, are also attacked. An article on Tiz says:

How sad, hysterical and stupid can a person be, if she comes to live only to hate? How much suffering ruins her days and how many nightmares populate her nights? How can such a caricature of a woman raise a child, when all that is within her is poison?! An inquiry of the German social services might find out if she is capable of educating her child and what is the source of her income. If you do not yet believe in demonic possession, this is a convincing example. Actually, there are two possibilities. Either she is possessed by demons, or she is in the service of „earthly forces” – aka, the SRI.

In 2010, Gregorian Bivolaru started organizing „divinely integrated actions” which would „withdraw the charisma” of those who had left MISA. These actions consist in meditations and whether they are functional or not is less relevant than the clear message of hatred against the ‘traitors’.

The yogis can therefore be said to be manipulated, fed on the dream of Bivolaru as a great spiritual master and of MISA as a great spiritual path, leading them to God, their transgressions of moral rules forgiven in the name of the ‘greater good’ and spirituality. They are alienated against the outside world until it becomes virtually impossible to leave for the fear of becoming a ‘common person’, who misses their spiritual evolution and their welfare and who cannot find their place elsewhere. Hurtful double-standards abound, such as the ones that apply for women, who are praised as exceptional and then used, while still convinced that they are doing something wonderful. Independent thought is not encouraged, neither is thinking against the system, creating eventually a dependency on Bivolaru and MISA, which is abusive and clearly violent. Also, we must keep in mind that there are a number of modified texts, like the Mircea Eliade one, which are meant to enhance the belief that MISA has found the truth and the truth only exists in MISA.

It cannot be denied that the violence against yogis also exists, as well as perhaps not unfounded, but exaggerated prejudice against them, but these are used inside the organization as proofs of society’s incapability to understand, lending MISA an aura of martyrdom and increasing the symbolic violence that modifies the yogis’ vision of the world negatively. The values that are induced through peer pressure and psychological violence come to be accepted in time, as the yogis who conform to the rules are repeatedly told that they are doing better than before, or that they are „burning karma” and will eventually be better people.

However, due to the appearance of ‘VIP’ traitors, such as the two Trandafir and Liviu Gheorgje and the coming to light of more and more questionable activities, more and more people started questioning MISA. In reply to this, Bivolaru started two actions: first, a ‘war against gossip and calumny’. In 2008, in the Program for the Yoga Symposium Costinesti 2008, it is asked that those who ‘gossip’ against MISA or Bivolaru be denounced, so that the organization could be ‘cleansed’ of impurities. („IN ATENTIA…”) They are assured that those who speak their doubts clearly in front of everybody will not be punished. Still, a year after that, Bivolaru wrote a message about the dangers of ‘demoniac doubt’, the point of which is to declare any such doubts demoniac. („Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniace”)

These last actions can be seen as a way in which to violently impose Bivolaru’s rule over the yogis, who are pressured more and more to either adhere to the MISA-accepted views and not speak against the official stance, enhancing more and more the characteristics of a dangerous sect, or to leave the group, which would be, as we have pointed out, very difficult.

Works Cited:

1.Andreescu, Gabriel. Reprimarea Miscarii Yoga in Anii ’80. Iasi: Polirom, 2008. Print.
2.Berdeli, Emil. „Nimbul De Erou Anticomunist a Lui Gregorian Bivolaru, Tantricul Lider Al Sectei Porno MISA, N-are Putere Să Strălucească.” Puterea – Cotidian National. 11 Dec. 2010. Web. 10 Jan. 2011. .
3.”Biografie.” Yogaesoteric. Web. 10 Jan. 2011. .
4.Bivolaru, Gregorian. „Cele 17 Pericole Nebănuite Ale îndoielilor Demoniace.” Yogaesoteric. 4 Dec. 2009. Web. 11 Jan. 2011. .
5.Bourdieu, Pierre, and Loic Wacquant. „Symbolic Violence.” Violence in War and Peace. Malden, MA: Blackwell Pub., 2004. Print.
6.Catrina, Nicolae. „Periplul Indian Al Lui Claudiu Trandafir şi Al Simonei Trandafir în India.” Yogaesoteric. 9 July 2010. Web. 11 Jan. 2011. .
7.”Conventional Couple versus Spiritual Couple.” Yogaesoteric. Web. 10 Jan. 2011. .
8.”Despre Maestri.” Web log post. Yoghinii Misa Blog. 1 July 2007. Web. 11 Jan. 2011. .
9.Eliade, Mircea. „INTRODUCTION AU TANTRISME.” Philosophia Perennis. Web. 11 Jan. 2011. .
10.”Greutatea în plus şi împlinirea Corporală Armonioasă Aduc Mai Multă Fericire şi Fac Ca Viaţa Amoroasă (sexuală) Să Fie Mai Bună.” Yogaesoteric. Web. 11 Jan. 2011. .
11.Happy Hour. Pro TV. 08 Feb. 2010. Television.
12.”Introducere în Tantrismul Secret.” Spiritualitatea %u015Fi Limbajele Secrete. Bucuresti: Shambala, 1995. 37-49. Print.
13.Letteriad. Web. 11 Jan. 2011. . Sent as e-mails, read in weekly yoga courses, gathered on the Exmisa forum.
14.Looking for the Truth. Dir. George Adamescu. 2010. DVD.
15.”M E M O R I U Adresat Preşedintelui României Privind Abuzurile Săvârşite împotriva D-lui Gregorian Bivolaru – Aprilie 2005.” Yogaesoteric. Apr. 2005. Web. .
16.Mesaj De La Gregorian Bivolaru Despre Monica Cesa. By Gregorian Bivolaru.
17.”ÎN ATENŢIA TUTUROR PARTICIPANŢILOR LA ACEASTĂ TABĂRĂ DE VACANŢĂ.” Introduction. Programul Simpozionului De Yoga Costinesti 2008. 2008. Print. Can be found online at
18.Nicola, Maria. „Biroul De Presă MISA a Refuzat Invitaţia De a Participa La O Emisiune De Divertisment Specializată în Scandaluri Mondene.” Yogaesoteric. 7 Feb. 2010. Web. 11 Jan. 2011. .
19.”Nobel Winner’s Theories Raise Uproar in Berkeley Geneticist’s Views Strike Many as Racist, Sexist Tom Abate / SF Chronicle 13nov00.” | Mindfully Green. Web. 11 Jan. 2011. .
20.Preda, George. „Titulatura Freaky Hour (ora Ciudăţeniilor) Sau Creepy Hour (ora înspăimântătoare) Ar Fi Mult Mai Potrivită Pentru Emisiunea De Bârfe Mondene!” Yogaesoteric. 9 Feb. 2010. Web. 11 Jan. 2011. .
21.”Raportul Realizat De Expertul Suedez Karl Erik Nylund Despre MISA şi Gregorian Bivolaru.” Yogaesoteric. Oct. 2005. Web. 10 Jan. 2011. .
22.”Transcrierea Primei Discuţii Cu Producătorul Filmelor.” Yogaesoteric. Oct. 2008. Web. 11 Jan. 2011. .
23.Vestea Cea Buna. By Gregorian Bivolaru. Herculane. 6 May 2008. A transcript may be found here:


Due to external events, I have come out of the closet as far as MISA is concerned. There’s nothing to hide anymore (hence the title of the series), so all I write here may be copy-pasted and posted anywhere, with the username mentioned. Permission granted to do everything with these works, except misquote or mistranslate them (aka, don’t change what I’ve said and then say I said it). I won’t blame you if you decide to post hate work against anything written here, but be prepared for retaliations.

Re-submission. Sorry to bother you, watchers! I took this essay down when it got free into the world (as I had intended to do, originally). Interestingly enough, despite my asking that the comments wouldn’t be taken, nor should there be a link back to me, Exmisa posted the comments and my username *sigh*.

Ah, well. Coming out of the closet is probably for the best. And now there’s an entire series, called „Nothing to Hide” about MISA. Find it here: [link]

Original comments (without the ones surrounded by red bullets, asking that the comments shouldn’t be taken):

MISA is an organization that holds yoga courses that I participated to for about 7 years.
I started when I was 14.
The police abuse against MISA happened when I was 16. I participated in the marches against said abuse.
I found out about the porn films later. I may have been about 17 or 18, probably the latter.
I first spent my vacation at the villette when I was 18 and the second and last time when I was 19. Everything that I said happened at the villette I witnessed. Well, more or less. I didn’t participate in the all-female orgy, thanks.
I participated in the Miss Shakti competition when I was 18 and failed after the first evening of the contest. Basically, I danced nearly naked on the stage. It was cool and embarrassing at the time, but that’s not the point. It wasn’t precisely spiritual and while I’m a firm protector of the idea of going crazy, I couldn’t go crazy properly. The idea of everything having to be amazingly erotic was shoved down my throat with the backup that it was supposedly God-directed. >.> Right.
I visited Gregorian Bivolaru, in the conditions described in the essay, when I was 20 and it screwed me up badly. Just read the comments on my BA dissertation for more info. I didn’t sleep with him, but a great number of the girls there did. (funnily enough, I refused to sleep with him so vehemently that he called me sex-obsessed)
I actually was asked if I wanted to go to Japan to be a dancer by Gregorian Bivolaru himself.

I quit their yoga courses after it became obvious that the entire thing was collapsing fast into the domain of Apocalyptic sects, sex obsession and pissing me off. I know some really nice, awesome people still taking their courses, so I want to make it clear that I don’t have anything against individuals who are a part of MISA. I have a lot to say against MISA itself, from its system to Gregorian Bivolaru.

I am writing this because, irony of ironies, Gregorian Bivolaru heard that I was a writer and demanded me to write a novella about ‘what happens here’. I’ve no clue what ‘here’ means, but I’ve started writing all sorts of things about ‘what happens’. The novella, called alternately ‘Mindscape’ or The Bloody Novella in my head, is probably going to be called „Parisian Murder” and right now it looks like a short, complicated story on trauma. Still working on it. (Bivolaru’s asylum is supposedly in Sweden. Other info can be found on Exmisa.)

If any MISA people end up here, well, what can I say? You say ‘transfigure all women into goddesses’. I say, ‘yea, but some goddesses are Furies. Doesn’t that scare you?’

Scrie un comentariu

Scris de pe 4 Ianuarie 2012 în About MISA, in English


Aforisme marca Gregorian Bivolaru

Aforisme şi cugetări despre tainele plăcerii perfect controlate şi nesfârşite (prima parte)
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

2. Atunci când două fiinţe umane de sex opus se iubesc intens şi fără măsură, amorul cu continenţă devine totodată pentru ele un stimulent puternic, salutar şi necesar al unei vieţi înfloritoare, care le înalţă către DUMNEZEU, iar cele două fiinţe umane care se iubesc vor fi din ce în ce mai fericite să simtă fluxul călduros şi natural al plăcerii perfect controlate şi copleşitoare care le invadează fiinţa întocmai precum o rază paradisiacă de soare.

Am primit linkul la acest articol de pe yogaesoteric de la o colegă de forum. În ciuda limbajului de lemn, care este exploatat la maximum în cazul de faţă, am reuşit să reţin ideea de bază pe care domnul Gregorian Bivolaru a dorit să o transmită prin intermediul acestor aforisme, şi anume, că iubirea dintre două fiinţe umane de sex opus, trăită „intens şi fără măsură”, susţinută de amorul cu continenţă, transfigurare şi consacrare, reprezintă un „stimulent puternic, salutar şi necesar al unei vieţi înfloritoare, care le înalţă către DUMNEZEU”. Este o idee frumoasă, o idee care te poate duce cu gândul la o relaţie ideală, o relaţie armonioasă, care îi împlineşte deopotrivă pe cei doi parteneri. Din păcate, nu ştiu câte cupluri din MISA se pot suprapune, ca să spun aşa, peste această imagine idealizată a iubirii. Este normal să ne dorim să fim iubiţi, fiindcă aceasta este una dintre nevoile cele mai importante ale sufletului. Iubirea funcţionează ca un sprijin pentru fiinţa umană, dându-i puteri pe care, poate, nici nu credea că le are. Iubirea „ne dă aripi”, ne face să avem încredere în noi înşine, ne oferă un imbold, un impuls, o siguranţă particulară. În special pentru o femeie, al cărei suflet cunoaşte atâtea nuanţe, este extrem de important să se ştie iubită, şi, de aici, apreciată, preţuită, respectată. O femeie are nevoie de stabilitate, de un partener cu care să se potrivească nu numai sexual, ci şi mental şi emoţional. Acest partener trebuie îşi dorească şi să comunice cu femeia respectivă, şi să îi asculte of-urile, şi să îi fie alături în clipele dificile, în momentele de tristeţe, de supărare. Nu orice problemă îşi găseşte rezolvarea „în pat”, nu orice situaţie stresantă, deranjantă pentru o femeie provine dintr-o frustrare, înţeleasă greşit ca frustrare sexuală.

Ştiu că mulţi cursanţi MISA îşi doresc să construiască „un cuplu spiritual”. Adică un cuplu în care să primeze interesele spirituale, practica, orientarea spre Grieg şi spre Mişcare ca şi conducători către Dumnezeu. Mai ştiu şi că se pune un foarte, foarte puternic accent pe amorul cu continenţă, transfigurare şi consacrare. Atât de mare preţ, încât cursanţilor ajunge să le fie foarte, foarte teamă de „punctul de non-retur”, de ejaculare, în cazul bărbaţilor, respectiv orgasm exploziv, cu descărcare, în cazul femeilor. Chiar dacă există cursanţi/cursante care chiar asta îşi doresc! Fiind însă educaţi să creadă că „pierderea” reprezintă un mare eşec personal – nu au practicat destul, nu au atins nu ştiu ce nivel, nu sunt demni de „calea tantrică”, este o mare ruşine ceea ce s-a întâmplat şi ar fi mai bine să nu se afle, pentru că vor fi ridiculizaţi şi „arătaţi cu degetul”, priviţi dezaprobator pentru insuccesul lor – se orientează toţi spre acest deziderat, amor cu continenţă, transfigurare şi consacrare.

O altă idee inoculată de Grieg este aceasta: „Amorul fără continenţă şi fără transfigurare este aproape întotdeauna pentru o femeie frumoasă, afectuoasă, vitală şi foarte senzuală, ceva teribil de frustrant, nesatisfăcător şi pregnant animalic – aceasta este cruda realitate pe care astfel de femei o sesizează cu atât mai acut atunci când au descoperit cu adevărat deliciile copleşitoare ale amorului cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor.”

După cum se poate observa, din acest aforism lipseşte exact ceea ce este mai important: iubirea. Cunosc două femei care se potrivesc perfect descrierii de mai sus – sunt frumoase, afectuoase, vitale şi foarte senzuale. Cu toate acestea, sunt nefericite! Pentru că nu partenerii sexuali le-au lipsit, ci un partener stabil, care să le iubească cu adevărat, care să le vrea lângă el şi atunci când vin spre el „cu jucăuşenie”, ca să citez din limbajul de lemn „misan”, şi cu o problemă, pentru a primi o îmbrăţişare caldă, un sfat, un minimum de sprijin moral, sufletesc. Amorul cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor nu înlocuieşte iubirea. În plus, continenţa se poate obţine mult mai uşor şi mai firesc atunci când iubeşti fiinţa de sex opus din toată inima, atunci când petreceţi împreună nu numai o noapte fierbinte, ci şi o zi obişnuită, mergând la cumpărături împreună, gătind împreună sau vizionând un film împreună. Nu neg „deliciile copleşitoare ale amorului cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor”, ci mult-exagerata sa valoare pentru o fiinţă umană! Sigur că o femeie se va simţi extrem de specială atunci când bărbatul de lângă ea o va răsfăţa cu amor cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor, însă ce va trăi ea dacă va descoperi că acest bărbat nu doreşte să îi ofere şi sufletul său, inima sa, văzând în ea doar vitalitatea şi senzualitatea ei, deci o parteneră perfectă pentru jocuri amoroase, dar atât? Nu va fi, oare, „ceva teribil de frustrant şi nesatisfăcător”? Şi, oare, nu contrazice acest aforism pe acesta? “Amorul cu continenţă, care se bazează pe iubire reciprocă şi transfigurare este, totodată, o copleşitoare unire euforică şi indescriptibilă a energiilor erotice ce emană şi din trupuri. Totodată, acest gen de amor este o îmbrăţişare completă ce se realizează prin fuziune empatică, şi care este dublată de o uluitoare expansiune în nemărginire a sufletelor celor doi iubiţi.”

Mai spune Grieg: “O femeie vitală, frumoasă, afectuoasă, rafinată, senzuală şi armonioasă care răspunde în mod spontan la iubirea noastră frenetică printr-o iubire fără măsură ne face, totodată, să intrăm într-o euforică stare de comuniune cu tainicul izvor al naturii feminine în care DUMNEZEU TATĂL se oglindeşte neîncetat.”

Şi: “Femeia frumoasă ce este dorită trupeşte, care acceptă să facă sex fără să iubească, şi fără să fie iubită poate fi asemănată în mod analogic cu un animal frumos fără blană, al cărui trup şi piele încântătoare sunt foarte căutate atât de cei perverşi, ce sunt dispuşi să cumpere toate acestea, cât şi de aceia care au inimile împietrite.”

Se ştie că „misanilor” le displac cuvântul „sex” şi sintagma „a face sex”. Le displac pentru că, spun ei, reflectă frivolitatea fiinţei umane, reflectă o relaţie… animalică, o relaţie lipsită de sentimente, o relaţie înjositoare. Chiar şi Grieg a spus că nu a făcut niciodată sex, doar dragoste, chiar dacă cu… 6.000 de femei. Este, oare, posibil ca un bărbat să iubească 6.000 de femei şi, totuşi, să nu îşi construiască o relaţie cu niciuna dintre ele? La MISA, se pare că da. Însă Grieg s-a folosit, aici, de un şiretlic. Părerea mea este că el ştie foarte bine că ceea ce a făcut el cu cele 6.000 de femei a fost… sex. Un sex de o calitate mai bună sau mai slabă, aşa cum arată şi mărturiile fetelor care „au trecut prin patul Maestrului”. În acelaşi timp, a ştiut şi că „nu dă bine” să laşi să se răspândească ideea că la MISA se face sex. La MISA trebuie să se întreţină relaţii amoroase, şi nu oricum, ci învelite, împachetate în iubire. Că doar vorbim despre o şcoală spirituală, care îşi conduce cursanţii către Dumnezeu. Dumnezeu nu aprobă relaţiile sexuale lipsite de iubire, nu-i aşa? Şi atunci, de ce să acceptăm noi, aleşii, aşa ceva? Şi, fiindcă nu putem accepta, modelăm iubirea după chipul şi asemănarea liderului şi ale cursului. Luăm acest sentiment universal şi îl aducem în lumea noastră, sub forma… hm, sub diverse forme, însoţite de însuşiri precum „imensă, infinită”… Chiar şi Grieg spune: „În loc să iubim puţin sau anemic şi din când în când este infinit mai bine să iubim mereu şi fără măsură. Procedând în felul acesta, devenim extraordinar de fericiţi şi datorită forţei tainice pe care ne-o conferă constanţa.” Cuvântul-cheie din acest aforism este constanţa. Adică stabilitatea, statornicia sentimentală, consecvenţa. Aplicabilitatea acestei constanţe a fost explicată foarte bine de userul ex-MISA robin (rotkehlchen).

„Din pacate, in acceptia misana, fidelitatea, deci si constanta, nu trebuie manifestata vis-a-vis de iubitul tau, ci doar fata de sentiment, fata de… Iubire. Ideea in sine e frumoasa, nimic de zis, daca nu s-ar face abstractie totala de obiectul iubirii, daca n-ar exista presiunea ridicola de a-ti face cat mai multi iubiti (indiferent ce-o fi insemnand asta; apropos, eu n-am inteles niciodata prea bine ce inseamna „sa-ti faci mai multi iubiti”, ca si cum ti-ai tricota fulare sau ciorapi), evtl. cat mai multe iubite, pt. a-ti dezvolta capacitatea afectiva. Cum adica sa-ti dezvolti capacitatea afectiva iubind mai multi barbati in acelasi timp? Din nou, in acceptia misana, asta ar insemna sa fii fidel sentimentului, ignorand obiectul/ele lui. Pt. ca nu poti „iubi mereu si fara masura” un singur barbat, in conditiile in care „iubesti” 100, n-ai cum, nu te poti concentra simultan asupra a 100 de barbati. Decat in cazul in care in care esti suficient de „evoluata” pt. a-i transfigura pe toti in Shiva si atunci fidelitatea ta i se adreseaza lui. Probabil ca asta si este ideea. Dar atunci iar nu inteleg un lucru: de ce sa ai nevoie de 100 de barbati, daca cel pe care-l cauti nu traieste in personalitatea barbatilor pe care ii iubesti, ci doar in „esenta lor ultima”? De ce unul singur (si bun) nu e suficient? De ce Grieg, cel care, deasupra oricaror indoieli, este suficient de evoluat, are nevoie de mii de femei, in loc sa se multumeasca doar cu una (si buna)? Un posibil raspuns, dat candva de chiar iubitul meu, devotat total lui G.: orice relatie, oricat de evoluata ar fi ea, este expusa plictisului sexual (citez din memorie, nu sunt exact cuvintele lui). Mai spunea: exemplul cel mai bun e cuplul Angela/Grieg, care uite cat de mult se iubesc, si totusi… Si atunci cum ne-am putea astepta sa fie altfel in cazul oamenilor obisnuiti?”

După cum spuneam, există o incompatibilitate între idealismul prezentat de Grieg în aceste aforisme despre iubire şi realitatea din MISA. Nu neg că pot exista şi excepţii, că pot exista cupluri care să se simtă cu adevărat înălţate şi împlinite de relaţia pe care o au. Însă, în rândurile MISA, se practică „cuplul deschis”, adică dreptul fiecăruia dintre parteneri de a avea şi alte relaţii – în care să investească, în primul rand, iubire! Parşivă această abordare a constanţei, pentru că, aşa cum arăta şi robin, constanţa se manifestă vizavi de sentiment în sine, şi nu vizavi de persoana către care este îndreptată iubirea ta. Este un chin pentru suflet acest mod de a trăi o relaţie. Pentru că sufletul este privat de nevoile sale fundamentale – siguranţă, încredere, dorinţa de a simţi pe cineva aproape, de a avea oricând un sprijin. Câte frustrări se nasc de aici? Câte dezamăgiri, câte nemulţumiri, câtă suferinţă? Şi câtă durere, când te uiţi în jur şi vezi că nu găseşti pe nimeni care să te înţeleagă şi să te asculte, pentru că, nu-i aşa, „suferă egoul” şi „tu eşti de vină, tu te-ai ataşat”? Există, oare, un mod mai josnic de a trăda iubirea, iubirea aceea despre care vorbeşte Grieg în aşa cuvinte frumoase? Şi nu numai femeile sunt cele al căror suflet este distrus, pas cu pas, prin această ideologie. Şi bărbaţii au parte de acelaşi tratament, pentru că ambele sexe sunt încurajate să “îşi facă” mai mulţi iubiţi sau mai multe iubite, pentru că, nu-i aşa, cu cât “iubeşti” mai mult, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

O relaţie bazată pe iubire are nevoie de aprofundare, are nevoie de explorare, pentru a găsi resursele necesare pentru a creşte, pentru a se îmbogăţi. Cum se poate atinge această necesitate dacă iubirea trebuie să fie extinsă şi asupra altora şi dacă se lasă în urmă răni adânci, de care nu ne pasă, pentru că nu e karma noastră şi ne împovărează?

48. Tinereţea are acel „ceva” misterios, frumos, fermecător şi plin de potenţialităţi extraordinare pe care, cel mai adesea, ea poate să-l admire chiar la ea însăşi, fără a fi însă capabilă să înţeleagă cum ar putea fi folosite cu înţelepciune toate acestea. Descoperirea neîntârziată a amorului cu continenţa, transfigurare şi consacrarea roadelor trezeşte la o tânără femeie intuiţia, îi îmbată fiinţa cu divine extazuri şi totodată îi permite să înceapă să înţeleagă cu adevărat şi din ce în ce mai repede tot ceea ce înainte era pentru ea fascinant şi de neînţeles.

Din ceea ce spune Grieg, „descoperirea neîntârziată a amorului cu continenţa, transfigurare şi consacrarea roadelor” este mult mai atrăgătoare decât trăirea iubirii. Pentru că, da, se poate face amor cu continenţă, transfigurare şi consacrare CHIAR şi în LIPSA iubirii. Sau a iubirii de durată. Poţi să confunzi pasiunea cu iubirea, poţi să simţi, într-un moment de intensă pasiune, că îl/o iubeşti pe cel/cea cu care trăieşti acest moment, însă ceea ce simţi nu se extinde şi dincolo de acest moment, dincolo de intervalul de experimentare a respectivei trăiri. Astfel, continenţa, transfigurarea şi consacrarea nu sunt o garanţie pentru fericire.

Scrie un comentariu

Scris de pe 15 August 2011 în MISA


Etichete: , ,

Test de sinceritate

În urma unor discuţii recente avute cu o anumită persoană apropiată, am hotărât să compun acest chestionar. Poate, acum sau mai târziu, unul sau mai mulţi cursanţi MISA se vor folosi de el pentru a se autoanaliza şi pentru a putea face o comparaţie între cine au fost înainte de MISA şi în cine s-au transformat în timpul şi după MISA. Sau poate că acest lucru nu se va întâmpla niciodată, din diverse motive. Indiferent de interesul pe care l-ar putea suscita, eu am dorit să îl public aici. Dacă doriţi să îmi transmiteţi feedback-ul dvs., o puteţi face prin intermediul comentariilor. Mulţumesc.





Vârsta actuală:

Nr. fraţi, surori:

Mediul de provenienţă:



Anul de curs:

  1. Cum aţi aflat de cursurile organizate de Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA)?
  2. Care a fost motivul pentru care aţi decis să vă înscrieţi la cursurile MISA?
  3. Care era vârsta dvs. în momentul în care v-aţi înscris la curs?
  4. Ce anume din ideologia MISA v-a convins că aţi făcut o alegere bună atunci când v-aţi înscris la curs şi că merită să continuaţi în această direcţie? (Răspuns detaliat).
  5. Cum/care era relaţia dvs. cu părinţii dvs. înainte de a vă înscrie la cursurile MISA? (Răspuns detaliat).
  6. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, s-a modificat această relaţie? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  7. Cum/care era relaţia dvs. cu fraţii/surorile dvs. înainte de a vă înscrie la cursurile MISA? (Răspuns detaliat).
  8. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, s-a modificat această relaţie? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  9. Înainte de a vă înscrie la cursurile MISA, câţi prieteni, în adevăratul sens al cuvântului, aveaţi?
  10. Cum/care era relaţia dvs. cu aceştia înainte de a vă înscrie la cursurile MISA? (Răspuns detaliat).
  11. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, s-a modificat această relaţie? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  12. Înainte de a vă înscrie la cursurile MISA, aţi avut un iubit/o iubită?
  13. Dacă da, cum era relaţia cu acesta/aceasta? (Răspuns detaliat).
  14. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, s-a modificat această relaţie? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  15. Dacă înainte de a deveni cursant/ă MISA nu aţi avut un iubit/o iubită, v-a ajutat cursul să găsiţi unul/una? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat)
  16. Cum eraţi dvs., ca persoană, înainte de a vă înscrie la cursurile MISA? (Răspuns detaliat).
  17. Cum vă percepeţi acum? (Răspuns detaliat).
  18. Care a fost aportul MISA la evoluţia/involuţia personalităţii dvs.? (Răspuns detaliat).
  19. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, eraţi o persoană credincioasă?
  20. Dar acum?
  21. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, eraţi o persoană religioasă?
  22. Dar acum?
  23. Ce studii aveaţi, în momentul în care v-aţi înscris la cursurile MISA?
  24. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, aţi început să mergeţi mai rar la ore/cursuri sau chiar aţi renunţat la studii? Dacă da, de ce?
  25. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, ce importanţă acordaţi siguranţei financiare (un loc de muncă stabil, o profesie bine cotată, un salariu care să elimine grija zilei de mâine)?
  26. S-a modificat această importanţă după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  27. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, cum vă raportaţi la lumea din jur, la societate? (Răspuns detaliat).
  28. S-a schimbat acest mod de raportare după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  29. Aţi avut vreodată reţineri în a menţiona că sunteţi cursant/ă MISA? Dacă da, în ce circumstanţe? (Răspuns detaliat).
  30. Aţi simţit vreodată că sunteţi privit/ă/tratat/ă altfel de către cei din jur după ce aţi mărturisit că sunteţi cursant/ă MISA? Dacă da, cum aţi reacţionat dvs. la această schimbare de atitudine? (Răspuns detaliat).
  31. Aţi simţit vreodată că grupul în care v-aţi integrat (MISA) exercită o presiune asupra dvs., fie ea evidentă sau subtilă, pentru a accepta unul sau mai multe lucruri cu care, în mod normal, nu aţi fi fost de acord? Dacă da, în ce circumstanţe? (Răspuns detaliat).
  32. Despre MISA s-au spus multe lucruri. Printre acestea, şi că este „o sectă” şi „un imens studio pornografic”. Care este opinia dvs. vizavi de aceste acuzaţii?
  33. Credeţi că MISA, prin activităţile pe care le desfăşoară, deranjează sau reprezintă o ameninţare pentru alte grupări sau persoane influente? Dacă da, cine sunt, în opinia dvs., aceste grupări sau persoane?
  34. Credeţi că MISA reprezintă o cale spirituală autentică şi că are de îndeplinit o misiune specială? Dacă da, care este finalitatea, scopul ultim al acestei căi şi care este misiunea sa specială? (Răspuns detaliat).
  35. Care este opinia dvs. despre liderul spiritual al MISA, Gregorian Bivolaru? Cum vă raportaţi dvs. la Grieg? (Răspuns cât mai detaliat).
  36. Dacă Gregorian Bivolaru v-ar cere să faceţi un sacrificiu pentru el şi pentru Mişcare, ce anume ar fi de neacceptat pentru dvs.? (Răspuns detaliat). 
  37. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre relaţia cu sexul opus?
  38. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  39. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre relaţiile multiple („cuplul deschis”)? Cum aţi fi catalogat o persoană – bărbat sau femeie – despre care aţi fi auzit că are mai multe iubite/mai mulţi iubiţi?
  40. Referitor la situaţia de mai sus, s-a modificat opinia dvs. după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  41. Numiţi 5 atribute pe care ar trebui să le aibă o relaţie de tip „cuplu deschis” pentru a funcţiona astfel încât fiecare dintre persoanele implicate să sufere cât mai puţin.
  42. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre actul amoros normal? Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  43. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  44. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre actul amoros oral? Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  45. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  46. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre actul amoros anal? Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  47. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  48. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre jocurile amoroase – cu diverse obiecte, grup de 3 persoane (un bărbat şi două femei sau doi bărbaţi şi o femeie), grup de mai multe persoane? Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  49. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat pentru fiecare situaţie în parte).
  50. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, aţi fi acceptat ca iubitul/iubita dvs. să aibă, în paralel, una sau mai multe relaţii suplimentare? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
  51. Dar după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
  52. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre relaţiile amoroase dintre două sau mai multe persoane de acelaşi sex (lesbianism şi homosexualitate)?  Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  53. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  54. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre jocurile amoroase cu urină („golden shower”, ingeratul urinei proprii, ingeratul urinei partenerului, ingeratul, de către partener, al urinei dvs.)? Aţi practicat/practicaţi astfel de jocuri amoroase?
  55. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  56. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre orgasmul urinar? Aţi experimentat/experimentaţi acest tip de orgasm?
  57. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  58. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, ce definiţie atribuiaţi următorilor termeni? – pornografie; – erotism; prostituţie; preacurvie. 
  59. S-au modificat aceste definiţii după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  60. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, ce atribuite fizice consideraţi că trebuia să aibă o persoană de sex opus pentru a vi se părea atrăgătoare? (Răspuns detaliat).
  61. S-au modificat aceste atribute după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  62. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, ce atribute emoţionale (sufleteşti) şi morale (de comportament) consideraţi că trebuia să aibă o persoană de sex opus pentru a vi se părea atrăgătoare? (Răspuns detaliat).
  63. S-au modificat aceste atribute după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  64. Cum se manifestă, în opinia dvs., sentimentul de iubire? (Răspuns detaliat).
  65. Care este, în opinia dvs., secretul unei relaţii de durată? (Răspuns detaliat).
  66. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, aţi întemeiat propria dvs. familie? Dacă da, cum s-a manifestat influenţa MISA în cadrul familiei dvs.? (Răspuns detaliat).
  67. Dacă aţi întemeiat propria dvs. familie după ce aţi devenit cursant/ă MISA, care au fost criteriile care au stat la baza întemeierii acestei familii? (Răspuns detaliat).
  68. Aveţi copii? Dacă da, aceştia au apărut înainte sau după ce aţi devenit cursant/ă MISA?
  69. Dacă nu, ce importanţă acordaţi faptului de a avea unul sau mai mulţi copii?
  70. Aruncând o privire de ansamblu asupra modului în care MISA v-a influenţat ca individ, sunteţi pe deplin mulţumit/ă de punctul în care sunteţi acum sau aveţi anumite regrete? Dacă da, care sunt aceste regrete? (Răspuns detaliat).
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Martie 2011 în MISA


Ca o îngheţată…

          Astăzi m-am trezit destul de devreme. Eram în bucătărie şi mi-am adus aminte de comentariul lui Marius, citit de mine ieri. Două lucruri îmi rămăseseră în minte, liberul arbitru şi simţul critic. Pornind de la ele, mintea mi-a fugit la următoarea analogie.

          Să zicem că îţi place foarte mult îngheţata la cornet. Că te atrage irezistibil, că simţi că acest desert te mulţumeşte pe deplin. Şi că te bucuri că, în cercul tău de prieteni şi cunoştinţe, sunt şi alţii care îţi împărtăşesc preferinţa, prin urmare, vă puteţi bucura împreună de gustul său, profitând de această ocazie pentru a mai vorbi de una-alta, pentru a socializa.

          Într-o zi, în oraşul tău se lansează o nouă marcă de îngheţată la cornet. Sigur că îţi stârneşte curiozitatea, doar este „dulcele” tău preferat. Poate că, înainte de a o gusta, îţi întrebi prietenii şi cunoştinţele dacă au aflat despre noua marcă de îngheţată, dacă au gustat-o, dacă li s-a părut bună sau nu sau chiar mai mult, delicioasă, ce impresie le-a făcut şi aşa mai departe. Sau poate că te decizi să fii tu primul care să o guste, pentru a le putea împărtăşi apoi prietenilor şi cunoştinţelor experienţa ta. Oricum ar fi, pleci să cauţi această nouă îngheţată. Ajungi în locul în care se comercializează şi o cercetezi curios. Oare cum o fi? Primul lucru care îţi atrage atenţia este ambalajul unic. Este atât de bine confecţionat, atât de viu colorat, încât pur şi simplu te îmbie să cumperi respectiva îngheţată. Poate că nu eşti singur în acel moment, poate că cei din jur simt aceleaşi lucruri ca şi tine, poate că alţii, aflaţi mai în faţă, au şi cumpărat-o şi gustat-o deja, schimbând păreri despre cum este această îngheţată, ceea ce te îndeamnă şi mai mult să îţi iei şi tu una. Faci acest lucru. În sfârşit, ţii în mână îngheţata care te-a intrigat şi tentat atât. Priveşti ambalajul cel frumos colorat şi îl desfaci cu grijă, să nu cumva să strici conţinutul, să îi distrugi misterul, adică ceea ce îţi energizează simţurile. Dincolo de ambalaj, îngheţata are o formă specială, cum nu ai mai văzut până acum. Şi mirosul este sublim de încântător. Ştii acum că ai făcut alegerea corectă, că este cea mai bună îngheţată pe care ţi-ai cumpărat-o până acum. O guşti. Pentru o fracţiune de secundă, mintea ta încetează să mai emită aprecieri, gânduri, pentru că este şi ea uimită de gustul uluitor al acestei îngheţate. Papilele tale gustative trimit în întregul corp această senzaţie inefabilă şi tu, ca fiinţă, simţi că ai devenit dintr-o dată special, ca ţi s-a acordat o imensă graţie prin faptul că această extraordinară îngheţată a apărut tocmai în oraşul tău şi că ai avut posibilitatea de a o gusta. Eşti pur şi simplu extaziat în faţa acestei experienţe inedite.

          Rămâi pe loc o vreme, savurând-o. Mintea ta revine la normal şi gândurile încep să alerge în toate părţile. Sigur că le vei spune despre îngheţată prietenilor şi cunoştinţelor. Sigur că vor dori şi ei să o guste, să se simtă speciali, aleşi, mai ales că nu se ştie dacă şi când vor mai avea o astfel de şansă.

          Te îndepărtezi mâncând în continuare îngheţata. Nici măcar nu ai vrut să renunţi la ambalaj, totul este atât de perfect, atât de minunat, încât te temi că şi cel mai mic gest greşit ar putea rupe vraja. Eşti pierdut în visare, nu îţi vine să crezi că pot exista astfel de îngheţate, care să combine atât de multe proprietăţi, să aibă şi o formă desăvârşită, să aibă şi o culoare imposibil de descris în cuvinte obişnuite, să te şi atragă printr-un miros deosebit, să fie şi cremoasă, fără ace de gheaţă, să, să, să…

          Dar, dintr-o dată, îţi dai seama că ceva s-a schimbat. Te opreşti din mâncat şi priveşti îngheţata. Ce s-o fi întâmplat? Observi că ai trecut de stratul de deasupra, acela care îţi delecta simţurile, şi că ai ajuns la stratul din mijloc, atât de dezamăgitor, încât nici nu-ţi vine să crezi că este vorba despre aceeaşi îngheţată… Unde au dispărut forma, culoarea, mirosul, consistenţa? Şi ce este pasta asta deloc îmbietoare, lipsită de culoare, fadă? Mintea ta este din nou şocată. După încântarea de mai devreme, se confruntă acum cu acest… crud adevăr, căci nu poate nega că pasta există, doar o vede şi o simte. Şi atunci? Tendinţa ei este aceea de a căuta explicaţii, de a analiza firul evenimentelor, pentru a stabili o concluzie. Şi tu, ce faci? Continui să mănânci îngheţata sau o arunci? Accepţi că, sub acel strat îmbietor, se poate ascunde aşa ceva sau nu? Eşti suficient de curajos cât să accepţi că ai fost dezamăgit şi că trebuie să îi previi şi pe ceilalţi asupra acestui fapt sau îţi reduci la tăcere dezamăgirea, încercând să te autoconvingi că senzaţiile iniţiale – acelea atât de încântătoare, de parcă veneau din alte planuri – sunt singurele care contează, la fel ca starea de dilatare în nemărginire de atunci? Simţul tău critic funcţionează în favoarea sau în defavoarea ta? Dacă ai deja prieteni sau cunoştinţe care s-au lăsat fermecaţi de această îngheţată înşelătoare, încerci să le explici care este, de fapt, adevărul sau nu iei nicio atitudine, de teama de a nu fi marginalizat şi privit ca un ciudat?

          Gândeşte-te la toate acestea şi apoi stabileşte singur câtă onestitate îi datorezi sufletului tău, în primul rând, şi celor la care pretinzi că ţii, în al doilea rând.

2 comentarii

Scris de pe 4 Mai 2010 în MISA


Aspecte psihologice – 2

O altă întrebare pe care am auzit-o este: ce se întâmplă dacă îndrăzneşti să scoţi capul din cutie, să pui întrebări? Şi ce se întâmplă cu cei care pleacă, cum se simt ei?

Ei bine, dacă, în fiinţa ta, mai există încă o fărâmă de conştiinţă, care îşi face datoria şi trage un semnal de alarmă atunci când ceva nu este în regulă şi, prin urmare, începi să pui întrebări şi să te îndoieşti de perfecţiunea Maestrului, de autenticitatea căii spirituale pe care te afli… ai cam pus-o… Vei fi privit cu suspiciune, ca un ciudat, oamenii pe care îi credeai prieteni vor începe să te evite, să te privească acuzator, vei fi lăsat pe dinafară din discuţii, marginalizat… Presiunea grupului este foarte puternică la MISA, oricât s-ar strădui ei să o nege, şi joacă un rol important în aruncarea de îndoieli asupra acţiunilor unui individ şi în culpabilizarea acestuia. Tot din cauza presiunii de grup, poţi ajunge să părăseşti mişcarea. La fel de bine poţi pleca din proprie iniţiativă. Este, oare, decizia corectă? Propria ta minte îţi va sabota acţiunea, deoarece, dacă ai petrecut câţiva ani în interiorul MISA, deja te vei fi încadrat în şabloanele lor de gândire, în tiparele lor mentale, ba chiar şi în structurile lingvistice specifice (limba de lemn). Aşa că, te vei simţi pierdut, debusolat. Te vei întreba dacă ai procedat corect, dacă nu cumva colegii chiar aveau dreptate când îţi spuneau că ai decăzut, că ţi-ai ratat evoluţia spirituală, că eşti demoniac, pentru că ai părăsit calea şi ţi-ai dezamăgit Maestrul, dacă nu este cumva cazul să te umileşti şi să soliciţi să fii reprimit la curs, dacă nu ai pierdut cumva ceva iniţiere măreaţă, care urma să fie dată, culmea, chiar în ziua următoare plecării tale, dacă nu cumva Maestrul chiar te-a „însemnat” energetic când ţi-a transmis instructorul nu ştiu care mantra, dacă nu cumva ai pierdut orice legătură cu lumea spirituală şi aşa mai departe. Pe lângă stresul generat de toate aceste întrebări, mai apare şi stresul reintegrării în lumea „de afară”. Bun, de ieşit, am ieşit, dar acum ce fac? Cu ce îmi voi umple timpul petrecut la curs? Cum îmi voi conduce viaţa, când viaţa mea erau cursul, oamenii şi lucrurile de acolo?

        Va urma o perioadă de readaptare, în care te vei simţi singur, neajutorat, alienat. Ai tăiat legăturile cu mişcarea, dar nu-ţi mai găseşti locul în lumea exterioară. Poate că vechii prieteni au plecat din oraş sau chiar din ţară, poate că s-au căsătorit, au copii… Poate că părinţii sunt bucuroşi că ţi-a venit, în sfârşit, mintea la cap şi ai renunţat la sectă – „ce bine, mamă, ca te-ai lăsat de yoga aia, că erai mai mult neom decât om, uite cum te-a tâmpit”, dar ţie nu îţi este de folos atitudinea lor, din contră, te deprimă, pentru că nu face decât să îţi accentueze sentimentul de cădere în gol. Nu se poate să fie uşor, nu se poate să treci peste experienţa MISA ca şi cum n-ar fi fost. Ai nevoie de timp pentru a te readapta, şi nu se ştie dacă, într-adevăr, nu vei reveni la curs, de teamă, de groaza de a fi pe cont propriu într-o lume străină. Ar fi bine să poţi fi lăsat în pace, să ai puterea să te autoanalizezi, să vezi cum te-a transformat perioada petrecută la curs, să extragi de acolo lucrurile bune, dacă există, şi… să mergi mai departe. Eventual să ai un prieten bun, un confident, căruia să-i poţi spune ce simţi, care să te susţină, să nu-ţi facă morală, ci să te ajute să îţi găseşti drumul. Nici acest lucru nu este uşor, fiecare dintre noi receptăm în modul nostru astfel de experienţe, chiar dacă există aspecte care ne apropie, există şi diferenţe, şi normal că şi acestea contează. Eu nu am fost cursantă MISA şi nici pregătire psihologică nu am, dar încerc să mă pun cât pot de bine în pielea unui cursant care tocmai a ieşit din mişcare. Ce simte el, care sunt împlinirile şi frustrările sale, ce dileme ar putea avea, ce temeri, unde să se îndrepte pentru a găsi ajutor…

4 comentarii

Scris de pe 16 Februarie 2010 în MISA


Aspecte psihologice – 1

Una dintre întrebările pe care le-am auzit, în legătură cu MISA, a fost „Cum se poate ca atâţia oameni cu studii superioare să creadă cu atâta putere în acest miraj?”

Am căutat şi eu să înţeleg ce se întâmplă cu aceşti oameni, de ajung să nu mai pună preţ pe studiile pe care le au, pe serviciul pe care au reuşit să-l obţină poate cu greu, după mai multe căutări, pe relaţiile stabile, pe familie. Din interacţiunile mele cu oamenii, şi aici nu mai vorbim despre cursanţi sau non-cursanţi MISA, pot spune că raportarea la… viaţă şi la societate a unui om cu studii superioare, cu educaţie… intelectuală, care provine dintr-un mediu cât de cât elevat, să spunem, este diferită de cea a unui om simplu, dintr-un mediu în care scopul în viaţă este bine stabilit, încă de la generaţiile anterioare, scop cu care omul respectiv se împacă fără prea multe cârcoteli. Pentru un om simplu, este clar că va face atâta şcoală cât îl va duce capul, că-şi va găsi un loc de muncă, că va dura o casă (mă rog, că va avea o locuinţă), că-şi va găsi apoi o soţie pe potriva lui şi că va avea copii, cărora le va purta apoi de grijă şi le va trasa un drum în viaţă conform credinţelor sale şi crezului său despre viaţă. Pentru un intelectual, lucrurile sunt mai complicate. Prin simplul fapt că este educat în aşa manieră încât să caute să se informeze, el este mai neliniştit, îşi pune mai multe întrebări, altfel de întrebări, are altfel de procese interioare şi altfel de căutări. Poate că este chiar un rebel, care se opune tradiţiilor şi regulilor societăţii închistate. Un rebel care vrea să evadeze şi să îşi găsească prieteni pe potriva lui. Un intelectual este mai susceptibil la a crede în miraje decât un om simplu. Spun asta pentru că, în cazul unui om simplu, frământările interioare de genul cine sunt eu, ce scop am în viaţă, cum să îmi conduc viaţa, există sau nu există Dumnezeu, există sau nu există ceva mai mult decât această viaţă, această existenţă, oare suntem singuri în univers, există sau nu există oameni deosebiţi, dincolo de nivelul nostru de percepere şi înţelegere, există sau nu există puteri paranormale etc. sunt reduse sau chiar inexistente. Un om simplu, căruia i-a fost trasat drumul în viaţă încă din momentul în care s-a născut, ştie că nu trebuie decât să urmeze acest drum, că este firesc să fie aşa. Un intelectual, un rebel, se va revolta şi va spune că el este stăpânul destinului său, că el este un căutător, că nu se poate împăca cu gândul ca viaţa se reduce la a te naşte, a-ţi forma o familie a ta şi a muri. Din aceste frământări şi întrebări se naşte şi atracţia faţă de mişcările şi organizaţiile gen MISA, care vând iluzii pe gustul acestor intelectuali. Din speranţa de a găsi răspunsuri la întrebările lor despre viaţă şi natura umană, intelectualii aderă la o mişcare sau alta, închid ochii în faţa neregulilor şi a tendinţelor sectare şi se dedică trup şi suflet acesteia. Accesul la informaţie şi asimilarea acesteia nu reprezintă o garanţie cum că vei şti să te descurci în viaţă. Din contră, fiecare bucăţică de informaţie îţi obligă mintea să genereze noi şi noi întrebări. În cazul nostru, MISA a părut că deţine răspunsurile la aceste întrebări. După cum se vede, nu este aşa. Însă atracţia este atât de puternică, încât nici nu-ţi dai seama când trec anii, nu-ţi dai seama cât de mult a ajuns mirajul să te controleze, cât de mult te-a îndepărtat de cunoştinţe, prieteni, familie, cât de mult te-a îndepărtat… de tine.

        Mai este încă un aspect pe care vreau să-l iau în considerare. Un om simplu, care duce o viaţă „larvară”, care este învăţat să creadă şi să aibă încredere în Dumnezeu, care „toate le vede şi toate le ştie”, deci orânduieşte El lucrurile aşa încât să fie bine, căruia îi este transmis, din familie, un cât de rudimentar cod moral, va căuta să-şi conducă viaţa astfel încât să se integreze cât mai bine în societate, ieşind, eventual, în evidenţă prin trăsături de caracter ca modestia, onestitatea, faptul că este săritor, muncitor etc. Nimic ieşit din comun, practic. El nu se va considera special prin ceea ce face, ci va şti că sunt lucruri normale, eventual şi pentru că poartă, chiar inconştient, povara de a nu-şi face familia de ruşine, mai ales dacă părinţii lui sunt respectaţi în comunitatea din care face parte. Prin comparaţie, un intelectual, un om cu studii superioare, care aspiră la ceva mai mult, ceva în plus decât o viaţă „larvară”, se va simţi ales, onorat, special atunci când ajunge să facă parte dintr-o mişcare precum MISA. Mai ales atunci când cei mai vechi îi cimentează această impresie, îi spun că este o ocazie deosebită, nemaiîntâlnită, că beneficiază de graţia Maestrului, care este un Maestru autentic, înzestrat cu puteri speciale, un Maestru în permanenţă una cu voinţa divină, un Maestru care are întotdeauna dreptate, care nu poate greşi şi aşa mai departe. Prin astfel de remarce, neofitului cu studii superioare i se întăreşte convingerea că a făcut alegerea corectă, că aici şi numai aici va găsi răspuns la toate întrebările sale, că aici îşi va găsi rostul. Ce îşi poate el dori mai mult? Îşi pune astfel visele, aspiraţiile, buna-intenţie în slujba Maestrului şi ajunge să se transforme în ceea ce vor Maestrul şi mişcarea. Nu mai contează că este vorba de renunţarea la principiile sănătoase, la bun-simţ, la pudoare, la inocenţă, chiar. Dacă Maestrul promite… şi cum este vorba despre un Maestru autentic… nu se poate să mintă… să mă înşele… aşa că trebuie să am încredere în el… şi să aştept… să se întâmple, pardon, petreacă… ceva…

        Şi aşa trece un an, trec doi, zece, cincisprezece… Şi el tot mai aşteaptă…

Un comentariu

Scris de pe 16 Februarie 2010 în MISA