RSS

Arhive pe categorii: MISA

Ce am invatat despre MISA

Aforisme marca Gregorian Bivolaru

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6678

Aforisme şi cugetări despre tainele plăcerii perfect controlate şi nesfârşite (prima parte)
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

2. Atunci când două fiinţe umane de sex opus se iubesc intens şi fără măsură, amorul cu continenţă devine totodată pentru ele un stimulent puternic, salutar şi necesar al unei vieţi înfloritoare, care le înalţă către DUMNEZEU, iar cele două fiinţe umane care se iubesc vor fi din ce în ce mai fericite să simtă fluxul călduros şi natural al plăcerii perfect controlate şi copleşitoare care le invadează fiinţa întocmai precum o rază paradisiacă de soare.

Am primit linkul la acest articol de pe yogaesoteric de la o colegă de forum. În ciuda limbajului de lemn, care este exploatat la maximum în cazul de faţă, am reuşit să reţin ideea de bază pe care domnul Gregorian Bivolaru a dorit să o transmită prin intermediul acestor aforisme, şi anume, că iubirea dintre două fiinţe umane de sex opus, trăită „intens şi fără măsură”, susţinută de amorul cu continenţă, transfigurare şi consacrare, reprezintă un „stimulent puternic, salutar şi necesar al unei vieţi înfloritoare, care le înalţă către DUMNEZEU”. Este o idee frumoasă, o idee care te poate duce cu gândul la o relaţie ideală, o relaţie armonioasă, care îi împlineşte deopotrivă pe cei doi parteneri. Din păcate, nu ştiu câte cupluri din MISA se pot suprapune, ca să spun aşa, peste această imagine idealizată a iubirii. Este normal să ne dorim să fim iubiţi, fiindcă aceasta este una dintre nevoile cele mai importante ale sufletului. Iubirea funcţionează ca un sprijin pentru fiinţa umană, dându-i puteri pe care, poate, nici nu credea că le are. Iubirea „ne dă aripi”, ne face să avem încredere în noi înşine, ne oferă un imbold, un impuls, o siguranţă particulară. În special pentru o femeie, al cărei suflet cunoaşte atâtea nuanţe, este extrem de important să se ştie iubită, şi, de aici, apreciată, preţuită, respectată. O femeie are nevoie de stabilitate, de un partener cu care să se potrivească nu numai sexual, ci şi mental şi emoţional. Acest partener trebuie îşi dorească şi să comunice cu femeia respectivă, şi să îi asculte of-urile, şi să îi fie alături în clipele dificile, în momentele de tristeţe, de supărare. Nu orice problemă îşi găseşte rezolvarea „în pat”, nu orice situaţie stresantă, deranjantă pentru o femeie provine dintr-o frustrare, înţeleasă greşit ca frustrare sexuală.

Ştiu că mulţi cursanţi MISA îşi doresc să construiască „un cuplu spiritual”. Adică un cuplu în care să primeze interesele spirituale, practica, orientarea spre Grieg şi spre Mişcare ca şi conducători către Dumnezeu. Mai ştiu şi că se pune un foarte, foarte puternic accent pe amorul cu continenţă, transfigurare şi consacrare. Atât de mare preţ, încât cursanţilor ajunge să le fie foarte, foarte teamă de „punctul de non-retur”, de ejaculare, în cazul bărbaţilor, respectiv orgasm exploziv, cu descărcare, în cazul femeilor. Chiar dacă există cursanţi/cursante care chiar asta îşi doresc! Fiind însă educaţi să creadă că „pierderea” reprezintă un mare eşec personal – nu au practicat destul, nu au atins nu ştiu ce nivel, nu sunt demni de „calea tantrică”, este o mare ruşine ceea ce s-a întâmplat şi ar fi mai bine să nu se afle, pentru că vor fi ridiculizaţi şi „arătaţi cu degetul”, priviţi dezaprobator pentru insuccesul lor – se orientează toţi spre acest deziderat, amor cu continenţă, transfigurare şi consacrare.

O altă idee inoculată de Grieg este aceasta: „Amorul fără continenţă şi fără transfigurare este aproape întotdeauna pentru o femeie frumoasă, afectuoasă, vitală şi foarte senzuală, ceva teribil de frustrant, nesatisfăcător şi pregnant animalic – aceasta este cruda realitate pe care astfel de femei o sesizează cu atât mai acut atunci când au descoperit cu adevărat deliciile copleşitoare ale amorului cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor.”

După cum se poate observa, din acest aforism lipseşte exact ceea ce este mai important: iubirea. Cunosc două femei care se potrivesc perfect descrierii de mai sus – sunt frumoase, afectuoase, vitale şi foarte senzuale. Cu toate acestea, sunt nefericite! Pentru că nu partenerii sexuali le-au lipsit, ci un partener stabil, care să le iubească cu adevărat, care să le vrea lângă el şi atunci când vin spre el „cu jucăuşenie”, ca să citez din limbajul de lemn „misan”, şi cu o problemă, pentru a primi o îmbrăţişare caldă, un sfat, un minimum de sprijin moral, sufletesc. Amorul cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor nu înlocuieşte iubirea. În plus, continenţa se poate obţine mult mai uşor şi mai firesc atunci când iubeşti fiinţa de sex opus din toată inima, atunci când petreceţi împreună nu numai o noapte fierbinte, ci şi o zi obişnuită, mergând la cumpărături împreună, gătind împreună sau vizionând un film împreună. Nu neg „deliciile copleşitoare ale amorului cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor”, ci mult-exagerata sa valoare pentru o fiinţă umană! Sigur că o femeie se va simţi extrem de specială atunci când bărbatul de lângă ea o va răsfăţa cu amor cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor, însă ce va trăi ea dacă va descoperi că acest bărbat nu doreşte să îi ofere şi sufletul său, inima sa, văzând în ea doar vitalitatea şi senzualitatea ei, deci o parteneră perfectă pentru jocuri amoroase, dar atât? Nu va fi, oare, „ceva teribil de frustrant şi nesatisfăcător”? Şi, oare, nu contrazice acest aforism pe acesta? “Amorul cu continenţă, care se bazează pe iubire reciprocă şi transfigurare este, totodată, o copleşitoare unire euforică şi indescriptibilă a energiilor erotice ce emană şi din trupuri. Totodată, acest gen de amor este o îmbrăţişare completă ce se realizează prin fuziune empatică, şi care este dublată de o uluitoare expansiune în nemărginire a sufletelor celor doi iubiţi.”

Mai spune Grieg: “O femeie vitală, frumoasă, afectuoasă, rafinată, senzuală şi armonioasă care răspunde în mod spontan la iubirea noastră frenetică printr-o iubire fără măsură ne face, totodată, să intrăm într-o euforică stare de comuniune cu tainicul izvor al naturii feminine în care DUMNEZEU TATĂL se oglindeşte neîncetat.”

Şi: “Femeia frumoasă ce este dorită trupeşte, care acceptă să facă sex fără să iubească, şi fără să fie iubită poate fi asemănată în mod analogic cu un animal frumos fără blană, al cărui trup şi piele încântătoare sunt foarte căutate atât de cei perverşi, ce sunt dispuşi să cumpere toate acestea, cât şi de aceia care au inimile împietrite.”

Se ştie că „misanilor” le displac cuvântul „sex” şi sintagma „a face sex”. Le displac pentru că, spun ei, reflectă frivolitatea fiinţei umane, reflectă o relaţie… animalică, o relaţie lipsită de sentimente, o relaţie înjositoare. Chiar şi Grieg a spus că nu a făcut niciodată sex, doar dragoste, chiar dacă cu… 6.000 de femei. Este, oare, posibil ca un bărbat să iubească 6.000 de femei şi, totuşi, să nu îşi construiască o relaţie cu niciuna dintre ele? La MISA, se pare că da. Însă Grieg s-a folosit, aici, de un şiretlic. Părerea mea este că el ştie foarte bine că ceea ce a făcut el cu cele 6.000 de femei a fost… sex. Un sex de o calitate mai bună sau mai slabă, aşa cum arată şi mărturiile fetelor care „au trecut prin patul Maestrului”. În acelaşi timp, a ştiut şi că „nu dă bine” să laşi să se răspândească ideea că la MISA se face sex. La MISA trebuie să se întreţină relaţii amoroase, şi nu oricum, ci învelite, împachetate în iubire. Că doar vorbim despre o şcoală spirituală, care îşi conduce cursanţii către Dumnezeu. Dumnezeu nu aprobă relaţiile sexuale lipsite de iubire, nu-i aşa? Şi atunci, de ce să acceptăm noi, aleşii, aşa ceva? Şi, fiindcă nu putem accepta, modelăm iubirea după chipul şi asemănarea liderului şi ale cursului. Luăm acest sentiment universal şi îl aducem în lumea noastră, sub forma… hm, sub diverse forme, însoţite de însuşiri precum „imensă, infinită”… Chiar şi Grieg spune: „În loc să iubim puţin sau anemic şi din când în când este infinit mai bine să iubim mereu şi fără măsură. Procedând în felul acesta, devenim extraordinar de fericiţi şi datorită forţei tainice pe care ne-o conferă constanţa.” Cuvântul-cheie din acest aforism este constanţa. Adică stabilitatea, statornicia sentimentală, consecvenţa. Aplicabilitatea acestei constanţe a fost explicată foarte bine de userul ex-MISA robin (rotkehlchen).

„Din pacate, in acceptia misana, fidelitatea, deci si constanta, nu trebuie manifestata vis-a-vis de iubitul tau, ci doar fata de sentiment, fata de… Iubire. Ideea in sine e frumoasa, nimic de zis, daca nu s-ar face abstractie totala de obiectul iubirii, daca n-ar exista presiunea ridicola de a-ti face cat mai multi iubiti (indiferent ce-o fi insemnand asta; apropos, eu n-am inteles niciodata prea bine ce inseamna „sa-ti faci mai multi iubiti”, ca si cum ti-ai tricota fulare sau ciorapi), evtl. cat mai multe iubite, pt. a-ti dezvolta capacitatea afectiva. Cum adica sa-ti dezvolti capacitatea afectiva iubind mai multi barbati in acelasi timp? Din nou, in acceptia misana, asta ar insemna sa fii fidel sentimentului, ignorand obiectul/ele lui. Pt. ca nu poti „iubi mereu si fara masura” un singur barbat, in conditiile in care „iubesti” 100, n-ai cum, nu te poti concentra simultan asupra a 100 de barbati. Decat in cazul in care in care esti suficient de „evoluata” pt. a-i transfigura pe toti in Shiva si atunci fidelitatea ta i se adreseaza lui. Probabil ca asta si este ideea. Dar atunci iar nu inteleg un lucru: de ce sa ai nevoie de 100 de barbati, daca cel pe care-l cauti nu traieste in personalitatea barbatilor pe care ii iubesti, ci doar in „esenta lor ultima”? De ce unul singur (si bun) nu e suficient? De ce Grieg, cel care, deasupra oricaror indoieli, este suficient de evoluat, are nevoie de mii de femei, in loc sa se multumeasca doar cu una (si buna)? Un posibil raspuns, dat candva de chiar iubitul meu, devotat total lui G.: orice relatie, oricat de evoluata ar fi ea, este expusa plictisului sexual (citez din memorie, nu sunt exact cuvintele lui). Mai spunea: exemplul cel mai bun e cuplul Angela/Grieg, care uite cat de mult se iubesc, si totusi… Si atunci cum ne-am putea astepta sa fie altfel in cazul oamenilor obisnuiti?”

După cum spuneam, există o incompatibilitate între idealismul prezentat de Grieg în aceste aforisme despre iubire şi realitatea din MISA. Nu neg că pot exista şi excepţii, că pot exista cupluri care să se simtă cu adevărat înălţate şi împlinite de relaţia pe care o au. Însă, în rândurile MISA, se practică „cuplul deschis”, adică dreptul fiecăruia dintre parteneri de a avea şi alte relaţii – în care să investească, în primul rand, iubire! Parşivă această abordare a constanţei, pentru că, aşa cum arăta şi robin, constanţa se manifestă vizavi de sentiment în sine, şi nu vizavi de persoana către care este îndreptată iubirea ta. Este un chin pentru suflet acest mod de a trăi o relaţie. Pentru că sufletul este privat de nevoile sale fundamentale – siguranţă, încredere, dorinţa de a simţi pe cineva aproape, de a avea oricând un sprijin. Câte frustrări se nasc de aici? Câte dezamăgiri, câte nemulţumiri, câtă suferinţă? Şi câtă durere, când te uiţi în jur şi vezi că nu găseşti pe nimeni care să te înţeleagă şi să te asculte, pentru că, nu-i aşa, „suferă egoul” şi „tu eşti de vină, tu te-ai ataşat”? Există, oare, un mod mai josnic de a trăda iubirea, iubirea aceea despre care vorbeşte Grieg în aşa cuvinte frumoase? Şi nu numai femeile sunt cele al căror suflet este distrus, pas cu pas, prin această ideologie. Şi bărbaţii au parte de acelaşi tratament, pentru că ambele sexe sunt încurajate să “îşi facă” mai mulţi iubiţi sau mai multe iubite, pentru că, nu-i aşa, cu cât “iubeşti” mai mult, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

O relaţie bazată pe iubire are nevoie de aprofundare, are nevoie de explorare, pentru a găsi resursele necesare pentru a creşte, pentru a se îmbogăţi. Cum se poate atinge această necesitate dacă iubirea trebuie să fie extinsă şi asupra altora şi dacă se lasă în urmă răni adânci, de care nu ne pasă, pentru că nu e karma noastră şi ne împovărează?

48. Tinereţea are acel „ceva” misterios, frumos, fermecător şi plin de potenţialităţi extraordinare pe care, cel mai adesea, ea poate să-l admire chiar la ea însăşi, fără a fi însă capabilă să înţeleagă cum ar putea fi folosite cu înţelepciune toate acestea. Descoperirea neîntârziată a amorului cu continenţa, transfigurare şi consacrarea roadelor trezeşte la o tânără femeie intuiţia, îi îmbată fiinţa cu divine extazuri şi totodată îi permite să înceapă să înţeleagă cu adevărat şi din ce în ce mai repede tot ceea ce înainte era pentru ea fascinant şi de neînţeles.

Din ceea ce spune Grieg, „descoperirea neîntârziată a amorului cu continenţa, transfigurare şi consacrarea roadelor” este mult mai atrăgătoare decât trăirea iubirii. Pentru că, da, se poate face amor cu continenţă, transfigurare şi consacrare CHIAR şi în LIPSA iubirii. Sau a iubirii de durată. Poţi să confunzi pasiunea cu iubirea, poţi să simţi, într-un moment de intensă pasiune, că îl/o iubeşti pe cel/cea cu care trăieşti acest moment, însă ceea ce simţi nu se extinde şi dincolo de acest moment, dincolo de intervalul de experimentare a respectivei trăiri. Astfel, continenţa, transfigurarea şi consacrarea nu sunt o garanţie pentru fericire.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 August 2011 în MISA

 

Etichete: , ,

Test de sinceritate

În urma unor discuţii recente avute cu o anumită persoană apropiată, am hotărât să compun acest chestionar. Poate, acum sau mai târziu, unul sau mai mulţi cursanţi MISA se vor folosi de el pentru a se autoanaliza şi pentru a putea face o comparaţie între cine au fost înainte de MISA şi în cine s-au transformat în timpul şi după MISA. Sau poate că acest lucru nu se va întâmpla niciodată, din diverse motive. Indiferent de interesul pe care l-ar putea suscita, eu am dorit să îl public aici. Dacă doriţi să îmi transmiteţi feedback-ul dvs., o puteţi face prin intermediul comentariilor. Mulţumesc.

 

TEST DE SINCERITATE

 

Sex:

Vârsta actuală:

Nr. fraţi, surori:

Mediul de provenienţă:

Religia:

Ocupaţia:

Anul de curs:

  1. Cum aţi aflat de cursurile organizate de Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA)?
  2. Care a fost motivul pentru care aţi decis să vă înscrieţi la cursurile MISA?
  3. Care era vârsta dvs. în momentul în care v-aţi înscris la curs?
  4. Ce anume din ideologia MISA v-a convins că aţi făcut o alegere bună atunci când v-aţi înscris la curs şi că merită să continuaţi în această direcţie? (Răspuns detaliat).
  5. Cum/care era relaţia dvs. cu părinţii dvs. înainte de a vă înscrie la cursurile MISA? (Răspuns detaliat).
  6. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, s-a modificat această relaţie? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  7. Cum/care era relaţia dvs. cu fraţii/surorile dvs. înainte de a vă înscrie la cursurile MISA? (Răspuns detaliat).
  8. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, s-a modificat această relaţie? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  9. Înainte de a vă înscrie la cursurile MISA, câţi prieteni, în adevăratul sens al cuvântului, aveaţi?
  10. Cum/care era relaţia dvs. cu aceştia înainte de a vă înscrie la cursurile MISA? (Răspuns detaliat).
  11. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, s-a modificat această relaţie? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  12. Înainte de a vă înscrie la cursurile MISA, aţi avut un iubit/o iubită?
  13. Dacă da, cum era relaţia cu acesta/aceasta? (Răspuns detaliat).
  14. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, s-a modificat această relaţie? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  15. Dacă înainte de a deveni cursant/ă MISA nu aţi avut un iubit/o iubită, v-a ajutat cursul să găsiţi unul/una? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat)
  16. Cum eraţi dvs., ca persoană, înainte de a vă înscrie la cursurile MISA? (Răspuns detaliat).
  17. Cum vă percepeţi acum? (Răspuns detaliat).
  18. Care a fost aportul MISA la evoluţia/involuţia personalităţii dvs.? (Răspuns detaliat).
  19. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, eraţi o persoană credincioasă?
  20. Dar acum?
  21. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, eraţi o persoană religioasă?
  22. Dar acum?
  23. Ce studii aveaţi, în momentul în care v-aţi înscris la cursurile MISA?
  24. După ce aţi devenit cursant/ă MISA, aţi început să mergeţi mai rar la ore/cursuri sau chiar aţi renunţat la studii? Dacă da, de ce?
  25. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, ce importanţă acordaţi siguranţei financiare (un loc de muncă stabil, o profesie bine cotată, un salariu care să elimine grija zilei de mâine)?
  26. S-a modificat această importanţă după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  27. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, cum vă raportaţi la lumea din jur, la societate? (Răspuns detaliat).
  28. S-a schimbat acest mod de raportare după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  29. Aţi avut vreodată reţineri în a menţiona că sunteţi cursant/ă MISA? Dacă da, în ce circumstanţe? (Răspuns detaliat).
  30. Aţi simţit vreodată că sunteţi privit/ă/tratat/ă altfel de către cei din jur după ce aţi mărturisit că sunteţi cursant/ă MISA? Dacă da, cum aţi reacţionat dvs. la această schimbare de atitudine? (Răspuns detaliat).
  31. Aţi simţit vreodată că grupul în care v-aţi integrat (MISA) exercită o presiune asupra dvs., fie ea evidentă sau subtilă, pentru a accepta unul sau mai multe lucruri cu care, în mod normal, nu aţi fi fost de acord? Dacă da, în ce circumstanţe? (Răspuns detaliat).
  32. Despre MISA s-au spus multe lucruri. Printre acestea, şi că este „o sectă” şi „un imens studio pornografic”. Care este opinia dvs. vizavi de aceste acuzaţii?
  33. Credeţi că MISA, prin activităţile pe care le desfăşoară, deranjează sau reprezintă o ameninţare pentru alte grupări sau persoane influente? Dacă da, cine sunt, în opinia dvs., aceste grupări sau persoane?
  34. Credeţi că MISA reprezintă o cale spirituală autentică şi că are de îndeplinit o misiune specială? Dacă da, care este finalitatea, scopul ultim al acestei căi şi care este misiunea sa specială? (Răspuns detaliat).
  35. Care este opinia dvs. despre liderul spiritual al MISA, Gregorian Bivolaru? Cum vă raportaţi dvs. la Grieg? (Răspuns cât mai detaliat).
  36. Dacă Gregorian Bivolaru v-ar cere să faceţi un sacrificiu pentru el şi pentru Mişcare, ce anume ar fi de neacceptat pentru dvs.? (Răspuns detaliat). 
  37. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre relaţia cu sexul opus?
  38. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  39. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre relaţiile multiple („cuplul deschis”)? Cum aţi fi catalogat o persoană – bărbat sau femeie – despre care aţi fi auzit că are mai multe iubite/mai mulţi iubiţi?
  40. Referitor la situaţia de mai sus, s-a modificat opinia dvs. după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  41. Numiţi 5 atribute pe care ar trebui să le aibă o relaţie de tip „cuplu deschis” pentru a funcţiona astfel încât fiecare dintre persoanele implicate să sufere cât mai puţin.
  42. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre actul amoros normal? Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  43. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  44. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre actul amoros oral? Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  45. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  46. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre actul amoros anal? Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  47. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  48. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre jocurile amoroase – cu diverse obiecte, grup de 3 persoane (un bărbat şi două femei sau doi bărbaţi şi o femeie), grup de mai multe persoane? Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  49. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat pentru fiecare situaţie în parte).
  50. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, aţi fi acceptat ca iubitul/iubita dvs. să aibă, în paralel, una sau mai multe relaţii suplimentare? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
  51. Dar după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
  52. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre relaţiile amoroase dintre două sau mai multe persoane de acelaşi sex (lesbianism şi homosexualitate)?  Aţi practicat/practicaţi acest tip de relaţii amoroase?
  53. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  54. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre jocurile amoroase cu urină („golden shower”, ingeratul urinei proprii, ingeratul urinei partenerului, ingeratul, de către partener, al urinei dvs.)? Aţi practicat/practicaţi astfel de jocuri amoroase?
  55. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  56. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, care era opinia dvs. despre orgasmul urinar? Aţi experimentat/experimentaţi acest tip de orgasm?
  57. S-a modificat această opinie după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  58. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, ce definiţie atribuiaţi următorilor termeni? – pornografie; – erotism; prostituţie; preacurvie. 
  59. S-au modificat aceste definiţii după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  60. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, ce atribuite fizice consideraţi că trebuia să aibă o persoană de sex opus pentru a vi se părea atrăgătoare? (Răspuns detaliat).
  61. S-au modificat aceste atribute după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  62. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, ce atribute emoţionale (sufleteşti) şi morale (de comportament) consideraţi că trebuia să aibă o persoană de sex opus pentru a vi se părea atrăgătoare? (Răspuns detaliat).
  63. S-au modificat aceste atribute după ce aţi devenit cursant/ă MISA? Dacă da, în ce mod? (Răspuns detaliat).
  64. Cum se manifestă, în opinia dvs., sentimentul de iubire? (Răspuns detaliat).
  65. Care este, în opinia dvs., secretul unei relaţii de durată? (Răspuns detaliat).
  66. Înainte de a deveni cursant/ă MISA, aţi întemeiat propria dvs. familie? Dacă da, cum s-a manifestat influenţa MISA în cadrul familiei dvs.? (Răspuns detaliat).
  67. Dacă aţi întemeiat propria dvs. familie după ce aţi devenit cursant/ă MISA, care au fost criteriile care au stat la baza întemeierii acestei familii? (Răspuns detaliat).
  68. Aveţi copii? Dacă da, aceştia au apărut înainte sau după ce aţi devenit cursant/ă MISA?
  69. Dacă nu, ce importanţă acordaţi faptului de a avea unul sau mai mulţi copii?
  70. Aruncând o privire de ansamblu asupra modului în care MISA v-a influenţat ca individ, sunteţi pe deplin mulţumit/ă de punctul în care sunteţi acum sau aveţi anumite regrete? Dacă da, care sunt aceste regrete? (Răspuns detaliat).
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Martie 2011 în MISA

 

Ca o îngheţată…

          Astăzi m-am trezit destul de devreme. Eram în bucătărie şi mi-am adus aminte de comentariul lui Marius, citit de mine ieri. Două lucruri îmi rămăseseră în minte, liberul arbitru şi simţul critic. Pornind de la ele, mintea mi-a fugit la următoarea analogie.

          Să zicem că îţi place foarte mult îngheţata la cornet. Că te atrage irezistibil, că simţi că acest desert te mulţumeşte pe deplin. Şi că te bucuri că, în cercul tău de prieteni şi cunoştinţe, sunt şi alţii care îţi împărtăşesc preferinţa, prin urmare, vă puteţi bucura împreună de gustul său, profitând de această ocazie pentru a mai vorbi de una-alta, pentru a socializa.

          Într-o zi, în oraşul tău se lansează o nouă marcă de îngheţată la cornet. Sigur că îţi stârneşte curiozitatea, doar este „dulcele” tău preferat. Poate că, înainte de a o gusta, îţi întrebi prietenii şi cunoştinţele dacă au aflat despre noua marcă de îngheţată, dacă au gustat-o, dacă li s-a părut bună sau nu sau chiar mai mult, delicioasă, ce impresie le-a făcut şi aşa mai departe. Sau poate că te decizi să fii tu primul care să o guste, pentru a le putea împărtăşi apoi prietenilor şi cunoştinţelor experienţa ta. Oricum ar fi, pleci să cauţi această nouă îngheţată. Ajungi în locul în care se comercializează şi o cercetezi curios. Oare cum o fi? Primul lucru care îţi atrage atenţia este ambalajul unic. Este atât de bine confecţionat, atât de viu colorat, încât pur şi simplu te îmbie să cumperi respectiva îngheţată. Poate că nu eşti singur în acel moment, poate că cei din jur simt aceleaşi lucruri ca şi tine, poate că alţii, aflaţi mai în faţă, au şi cumpărat-o şi gustat-o deja, schimbând păreri despre cum este această îngheţată, ceea ce te îndeamnă şi mai mult să îţi iei şi tu una. Faci acest lucru. În sfârşit, ţii în mână îngheţata care te-a intrigat şi tentat atât. Priveşti ambalajul cel frumos colorat şi îl desfaci cu grijă, să nu cumva să strici conţinutul, să îi distrugi misterul, adică ceea ce îţi energizează simţurile. Dincolo de ambalaj, îngheţata are o formă specială, cum nu ai mai văzut până acum. Şi mirosul este sublim de încântător. Ştii acum că ai făcut alegerea corectă, că este cea mai bună îngheţată pe care ţi-ai cumpărat-o până acum. O guşti. Pentru o fracţiune de secundă, mintea ta încetează să mai emită aprecieri, gânduri, pentru că este şi ea uimită de gustul uluitor al acestei îngheţate. Papilele tale gustative trimit în întregul corp această senzaţie inefabilă şi tu, ca fiinţă, simţi că ai devenit dintr-o dată special, ca ţi s-a acordat o imensă graţie prin faptul că această extraordinară îngheţată a apărut tocmai în oraşul tău şi că ai avut posibilitatea de a o gusta. Eşti pur şi simplu extaziat în faţa acestei experienţe inedite.

          Rămâi pe loc o vreme, savurând-o. Mintea ta revine la normal şi gândurile încep să alerge în toate părţile. Sigur că le vei spune despre îngheţată prietenilor şi cunoştinţelor. Sigur că vor dori şi ei să o guste, să se simtă speciali, aleşi, mai ales că nu se ştie dacă şi când vor mai avea o astfel de şansă.

          Te îndepărtezi mâncând în continuare îngheţata. Nici măcar nu ai vrut să renunţi la ambalaj, totul este atât de perfect, atât de minunat, încât te temi că şi cel mai mic gest greşit ar putea rupe vraja. Eşti pierdut în visare, nu îţi vine să crezi că pot exista astfel de îngheţate, care să combine atât de multe proprietăţi, să aibă şi o formă desăvârşită, să aibă şi o culoare imposibil de descris în cuvinte obişnuite, să te şi atragă printr-un miros deosebit, să fie şi cremoasă, fără ace de gheaţă, să, să, să…

          Dar, dintr-o dată, îţi dai seama că ceva s-a schimbat. Te opreşti din mâncat şi priveşti îngheţata. Ce s-o fi întâmplat? Observi că ai trecut de stratul de deasupra, acela care îţi delecta simţurile, şi că ai ajuns la stratul din mijloc, atât de dezamăgitor, încât nici nu-ţi vine să crezi că este vorba despre aceeaşi îngheţată… Unde au dispărut forma, culoarea, mirosul, consistenţa? Şi ce este pasta asta deloc îmbietoare, lipsită de culoare, fadă? Mintea ta este din nou şocată. După încântarea de mai devreme, se confruntă acum cu acest… crud adevăr, căci nu poate nega că pasta există, doar o vede şi o simte. Şi atunci? Tendinţa ei este aceea de a căuta explicaţii, de a analiza firul evenimentelor, pentru a stabili o concluzie. Şi tu, ce faci? Continui să mănânci îngheţata sau o arunci? Accepţi că, sub acel strat îmbietor, se poate ascunde aşa ceva sau nu? Eşti suficient de curajos cât să accepţi că ai fost dezamăgit şi că trebuie să îi previi şi pe ceilalţi asupra acestui fapt sau îţi reduci la tăcere dezamăgirea, încercând să te autoconvingi că senzaţiile iniţiale – acelea atât de încântătoare, de parcă veneau din alte planuri – sunt singurele care contează, la fel ca starea de dilatare în nemărginire de atunci? Simţul tău critic funcţionează în favoarea sau în defavoarea ta? Dacă ai deja prieteni sau cunoştinţe care s-au lăsat fermecaţi de această îngheţată înşelătoare, încerci să le explici care este, de fapt, adevărul sau nu iei nicio atitudine, de teama de a nu fi marginalizat şi privit ca un ciudat?

          Gândeşte-te la toate acestea şi apoi stabileşte singur câtă onestitate îi datorezi sufletului tău, în primul rând, şi celor la care pretinzi că ţii, în al doilea rând.

 
2 comentarii

Scris de pe 4 Mai 2010 în MISA

 

Aspecte psihologice – 2

O altă întrebare pe care am auzit-o este: ce se întâmplă dacă îndrăzneşti să scoţi capul din cutie, să pui întrebări? Şi ce se întâmplă cu cei care pleacă, cum se simt ei?

Ei bine, dacă, în fiinţa ta, mai există încă o fărâmă de conştiinţă, care îşi face datoria şi trage un semnal de alarmă atunci când ceva nu este în regulă şi, prin urmare, începi să pui întrebări şi să te îndoieşti de perfecţiunea Maestrului, de autenticitatea căii spirituale pe care te afli… ai cam pus-o… Vei fi privit cu suspiciune, ca un ciudat, oamenii pe care îi credeai prieteni vor începe să te evite, să te privească acuzator, vei fi lăsat pe dinafară din discuţii, marginalizat… Presiunea grupului este foarte puternică la MISA, oricât s-ar strădui ei să o nege, şi joacă un rol important în aruncarea de îndoieli asupra acţiunilor unui individ şi în culpabilizarea acestuia. Tot din cauza presiunii de grup, poţi ajunge să părăseşti mişcarea. La fel de bine poţi pleca din proprie iniţiativă. Este, oare, decizia corectă? Propria ta minte îţi va sabota acţiunea, deoarece, dacă ai petrecut câţiva ani în interiorul MISA, deja te vei fi încadrat în şabloanele lor de gândire, în tiparele lor mentale, ba chiar şi în structurile lingvistice specifice (limba de lemn). Aşa că, te vei simţi pierdut, debusolat. Te vei întreba dacă ai procedat corect, dacă nu cumva colegii chiar aveau dreptate când îţi spuneau că ai decăzut, că ţi-ai ratat evoluţia spirituală, că eşti demoniac, pentru că ai părăsit calea şi ţi-ai dezamăgit Maestrul, dacă nu este cumva cazul să te umileşti şi să soliciţi să fii reprimit la curs, dacă nu ai pierdut cumva ceva iniţiere măreaţă, care urma să fie dată, culmea, chiar în ziua următoare plecării tale, dacă nu cumva Maestrul chiar te-a „însemnat” energetic când ţi-a transmis instructorul nu ştiu care mantra, dacă nu cumva ai pierdut orice legătură cu lumea spirituală şi aşa mai departe. Pe lângă stresul generat de toate aceste întrebări, mai apare şi stresul reintegrării în lumea „de afară”. Bun, de ieşit, am ieşit, dar acum ce fac? Cu ce îmi voi umple timpul petrecut la curs? Cum îmi voi conduce viaţa, când viaţa mea erau cursul, oamenii şi lucrurile de acolo?

        Va urma o perioadă de readaptare, în care te vei simţi singur, neajutorat, alienat. Ai tăiat legăturile cu mişcarea, dar nu-ţi mai găseşti locul în lumea exterioară. Poate că vechii prieteni au plecat din oraş sau chiar din ţară, poate că s-au căsătorit, au copii… Poate că părinţii sunt bucuroşi că ţi-a venit, în sfârşit, mintea la cap şi ai renunţat la sectă – „ce bine, mamă, ca te-ai lăsat de yoga aia, că erai mai mult neom decât om, uite cum te-a tâmpit”, dar ţie nu îţi este de folos atitudinea lor, din contră, te deprimă, pentru că nu face decât să îţi accentueze sentimentul de cădere în gol. Nu se poate să fie uşor, nu se poate să treci peste experienţa MISA ca şi cum n-ar fi fost. Ai nevoie de timp pentru a te readapta, şi nu se ştie dacă, într-adevăr, nu vei reveni la curs, de teamă, de groaza de a fi pe cont propriu într-o lume străină. Ar fi bine să poţi fi lăsat în pace, să ai puterea să te autoanalizezi, să vezi cum te-a transformat perioada petrecută la curs, să extragi de acolo lucrurile bune, dacă există, şi… să mergi mai departe. Eventual să ai un prieten bun, un confident, căruia să-i poţi spune ce simţi, care să te susţină, să nu-ţi facă morală, ci să te ajute să îţi găseşti drumul. Nici acest lucru nu este uşor, fiecare dintre noi receptăm în modul nostru astfel de experienţe, chiar dacă există aspecte care ne apropie, există şi diferenţe, şi normal că şi acestea contează. Eu nu am fost cursantă MISA şi nici pregătire psihologică nu am, dar încerc să mă pun cât pot de bine în pielea unui cursant care tocmai a ieşit din mişcare. Ce simte el, care sunt împlinirile şi frustrările sale, ce dileme ar putea avea, ce temeri, unde să se îndrepte pentru a găsi ajutor…

 
4 comentarii

Scris de pe 16 Februarie 2010 în MISA

 

Aspecte psihologice – 1

Una dintre întrebările pe care le-am auzit, în legătură cu MISA, a fost „Cum se poate ca atâţia oameni cu studii superioare să creadă cu atâta putere în acest miraj?”

Am căutat şi eu să înţeleg ce se întâmplă cu aceşti oameni, de ajung să nu mai pună preţ pe studiile pe care le au, pe serviciul pe care au reuşit să-l obţină poate cu greu, după mai multe căutări, pe relaţiile stabile, pe familie. Din interacţiunile mele cu oamenii, şi aici nu mai vorbim despre cursanţi sau non-cursanţi MISA, pot spune că raportarea la… viaţă şi la societate a unui om cu studii superioare, cu educaţie… intelectuală, care provine dintr-un mediu cât de cât elevat, să spunem, este diferită de cea a unui om simplu, dintr-un mediu în care scopul în viaţă este bine stabilit, încă de la generaţiile anterioare, scop cu care omul respectiv se împacă fără prea multe cârcoteli. Pentru un om simplu, este clar că va face atâta şcoală cât îl va duce capul, că-şi va găsi un loc de muncă, că va dura o casă (mă rog, că va avea o locuinţă), că-şi va găsi apoi o soţie pe potriva lui şi că va avea copii, cărora le va purta apoi de grijă şi le va trasa un drum în viaţă conform credinţelor sale şi crezului său despre viaţă. Pentru un intelectual, lucrurile sunt mai complicate. Prin simplul fapt că este educat în aşa manieră încât să caute să se informeze, el este mai neliniştit, îşi pune mai multe întrebări, altfel de întrebări, are altfel de procese interioare şi altfel de căutări. Poate că este chiar un rebel, care se opune tradiţiilor şi regulilor societăţii închistate. Un rebel care vrea să evadeze şi să îşi găsească prieteni pe potriva lui. Un intelectual este mai susceptibil la a crede în miraje decât un om simplu. Spun asta pentru că, în cazul unui om simplu, frământările interioare de genul cine sunt eu, ce scop am în viaţă, cum să îmi conduc viaţa, există sau nu există Dumnezeu, există sau nu există ceva mai mult decât această viaţă, această existenţă, oare suntem singuri în univers, există sau nu există oameni deosebiţi, dincolo de nivelul nostru de percepere şi înţelegere, există sau nu există puteri paranormale etc. sunt reduse sau chiar inexistente. Un om simplu, căruia i-a fost trasat drumul în viaţă încă din momentul în care s-a născut, ştie că nu trebuie decât să urmeze acest drum, că este firesc să fie aşa. Un intelectual, un rebel, se va revolta şi va spune că el este stăpânul destinului său, că el este un căutător, că nu se poate împăca cu gândul ca viaţa se reduce la a te naşte, a-ţi forma o familie a ta şi a muri. Din aceste frământări şi întrebări se naşte şi atracţia faţă de mişcările şi organizaţiile gen MISA, care vând iluzii pe gustul acestor intelectuali. Din speranţa de a găsi răspunsuri la întrebările lor despre viaţă şi natura umană, intelectualii aderă la o mişcare sau alta, închid ochii în faţa neregulilor şi a tendinţelor sectare şi se dedică trup şi suflet acesteia. Accesul la informaţie şi asimilarea acesteia nu reprezintă o garanţie cum că vei şti să te descurci în viaţă. Din contră, fiecare bucăţică de informaţie îţi obligă mintea să genereze noi şi noi întrebări. În cazul nostru, MISA a părut că deţine răspunsurile la aceste întrebări. După cum se vede, nu este aşa. Însă atracţia este atât de puternică, încât nici nu-ţi dai seama când trec anii, nu-ţi dai seama cât de mult a ajuns mirajul să te controleze, cât de mult te-a îndepărtat de cunoştinţe, prieteni, familie, cât de mult te-a îndepărtat… de tine.

        Mai este încă un aspect pe care vreau să-l iau în considerare. Un om simplu, care duce o viaţă „larvară”, care este învăţat să creadă şi să aibă încredere în Dumnezeu, care „toate le vede şi toate le ştie”, deci orânduieşte El lucrurile aşa încât să fie bine, căruia îi este transmis, din familie, un cât de rudimentar cod moral, va căuta să-şi conducă viaţa astfel încât să se integreze cât mai bine în societate, ieşind, eventual, în evidenţă prin trăsături de caracter ca modestia, onestitatea, faptul că este săritor, muncitor etc. Nimic ieşit din comun, practic. El nu se va considera special prin ceea ce face, ci va şti că sunt lucruri normale, eventual şi pentru că poartă, chiar inconştient, povara de a nu-şi face familia de ruşine, mai ales dacă părinţii lui sunt respectaţi în comunitatea din care face parte. Prin comparaţie, un intelectual, un om cu studii superioare, care aspiră la ceva mai mult, ceva în plus decât o viaţă „larvară”, se va simţi ales, onorat, special atunci când ajunge să facă parte dintr-o mişcare precum MISA. Mai ales atunci când cei mai vechi îi cimentează această impresie, îi spun că este o ocazie deosebită, nemaiîntâlnită, că beneficiază de graţia Maestrului, care este un Maestru autentic, înzestrat cu puteri speciale, un Maestru în permanenţă una cu voinţa divină, un Maestru care are întotdeauna dreptate, care nu poate greşi şi aşa mai departe. Prin astfel de remarce, neofitului cu studii superioare i se întăreşte convingerea că a făcut alegerea corectă, că aici şi numai aici va găsi răspuns la toate întrebările sale, că aici îşi va găsi rostul. Ce îşi poate el dori mai mult? Îşi pune astfel visele, aspiraţiile, buna-intenţie în slujba Maestrului şi ajunge să se transforme în ceea ce vor Maestrul şi mişcarea. Nu mai contează că este vorba de renunţarea la principiile sănătoase, la bun-simţ, la pudoare, la inocenţă, chiar. Dacă Maestrul promite… şi cum este vorba despre un Maestru autentic… nu se poate să mintă… să mă înşele… aşa că trebuie să am încredere în el… şi să aştept… să se întâmple, pardon, petreacă… ceva…

        Şi aşa trece un an, trec doi, zece, cincisprezece… Şi el tot mai aşteaptă…

 
Un comentariu

Scris de pe 16 Februarie 2010 în MISA

 

Exemplificare spirituală oferită de Mihai Stoian

          Mihai Stoian este liderul filialei MISA din Danemarca, adică NATHA. Este căsătorit cu Adina Stoian, cu care ţine conferinţe despre relaţia de şi fericirea în cuplu şi alături de care evoluează în filme pentru adulţi, sub numele de scenă Paul Diamond. Mihai Stoian a avut şi o „apariţie episodică” pe forumul „MISA şi Bivolaru” de pe Softpedia. În scurtul lui periplu pe acest forum, a reuşit, se pare, să strângă suficiente dovezi cât să-i acuze pe forumişti (nu numai de pe Softpedia, ci şi de pe celelalte două forumuri ex-MISA) de colaborare cu serviciile secrete, procuratura şi chiar cu fostul prim-ministru, Adrian Năstase.       

          Dar s-o iau cu începutul. Cu ceva vreme în urmă – nu foarte mult – o forumistă ex-MISA a descoperit, pe Internet, blogul personal al lui Mihai Stoian. Printre articolele de acolo se găsea şi un răspuns adresat Federaţiei Internaţionale de Yoga, răspuns datat 26 februarie 2008.        

          În data de 19 martie 2008, pe grupul de discuţii (yahoo group) al FIY, Mihai Stoian a publicat acest material, într-o variantă modificată, însă, faţă de cea din 26 februarie de pe blogul său. În urma acestei postări, o persoană de vază din cadrul Federaţiei, domnul Philippe Barbier (Shri Yogacharya Ajita) l-a luat la întrebări pe Stoian, atrăgându-i atenţia asupra greşelilor făcute în abordarea tantra yoga ca pe o disciplină eminamente sexuală (pentru informaţii suplimentare, consultaţi http://www.exmisa.net/forum şi http://www.gardianul.ro). În momentul în care a văzut că Stoian nu îi oferă nicio explicaţie, domnul Barbier l-a rugat pe acesta să-i răspundă, situaţia fiind destul de tensionată. Şi Stoian i-a răspuns… postând din nou mesajul de pe blog, tot în variantă modificată. Aceasta s-a întâmplat în data de 21 martie 2008.       

          O să mă întrebaţi, poate, de ce insist atâta asupra acestei modificări. O să vă spun de ce: pentru că mă deranjează insistenţele unei persoane lipsite de scrupule în a impune un adevăr transformat după propria-i perversitate. Mai precis, modificarea adusă de Stoian constă într-un pasaj în care el afirmă că deţine dovezi clare cum că forumiştii „anonimi şi calomniatori”  sunt în strânsă legătură cu serviciile secrete, procurorii şi politicianul Adrian Năstase, ba mai mult, că aceşti delatori ar fi plătiţi cu peste 1.000 de euro pe lună din fondurile serviciilor secrete pentru munca depusă pe forum, mai ales că unii dintre ei alocă un număr imens de ore (peste 20) scrierii de mesaje mincinoase, al căror singur scop este acela de a răspândi informaţii false, de a denigra şcoala de yoga MISA şi de a o pune într-o lumină proastă.       

          Mai trebuie să spun că, în cuprinsul mesajului său, domnul Stoian repetă fără încetare cuvintele „calomnie” şi „forumişti anonimi”, „uitând” că una dintre aceste persoane, Cecilia Tiz, fostă Ghiţulescu, a ales să-şi dezvăluie identitatea încă de la prima sa apariţie pe forum. Între timp, au fost menţionate şi numele altor utilizatori. Desigur, aceste amănunte nu se ridică la „valoarea” dovezilor pe care domnul Stoian afirmă că le-ar deţine pentru a-şi susţine pledoaria. Ceea ce mă deranjează aici este că Mihai Stoian, în calitate de susţinător şi apărător al cauzei MISA peste hotare, s-a plâns de imparţialitatea justiţiei române şi de josnicia metodelor folosite de unii şi alţii (stat, mass-media) în prezentarea situaţiei MISA, aici fiind incluse zvonurile, bârfa, minciunile, calomniile, denaturarea voită a adevărului. Şi, totuşi, se pare că gradul de josnicie nu este încă suficient de mare pentru ca Stoian să se ferească de „mizeria” pe care această atitudine o atrage. Din contră, el o adoptă fără regrete şi nu se sfieşte să recunoască faptul că până şi ei (MISA) se folosesc de informatori: „We have received information from people who are in contact with the secret service”. Nu ştiu dacă domnul Stoian chiar a realizat ce-a spus aici. Poate că a făcut doar o greşeală elementară de limbă engleză şi a încurcat prepoziţia „from” („de la”) cu prepoziţia „about” („despre”). Sau poate că nu, pentru că următoarea frază este „We found out that in fact these forums are open and administrated but Romanian secret service, together with the prosecution and with the former politician Adrian Năstase”. Şi completare, puţin mai jos: „Such people, paid from the secret funds of the Romanian special secret service with over 1000 euros per month activate as anonymous on these websites, having the dirty job of misinforming, calumniating and denigrating this yoga school (MISA)”.       

          Personal, am citit acest pasaj de câteva ori. M-am întrebat, iniţial, de ce a ales Mihai Stoian să modifice prima variantă a mesajului său şi să introducă aceste rânduri, din care transpar o siguranţă şi o credinţă care nu suportă contra-argumente. M-am întrebat şi la ce fel de dovezi s-o fi referind domnul Stoian când acuză, în masă, un grup de oameni pe care nu îi cunoaşte de legături cu serviciile secrete, ba mai mult, de încasarea unor sume cu mai multe zerouri pentru munca depusă pe forum. Chiar nu-şi dă seama că şi asta e calomnie? Mi-ar plăcea să văd dovezile cu care se laudă Stoian. De altfel, i-am provocat la un pariu în acest sens pe fanaticii MISA. Nici unul dintre ei nu l-a acceptat. Nici nu aveau cum, pentru că acuzaţiile lor sunt fără temei. Desigur, asta nu-i împiedică să le facă, pentru că şi ei scriu, în cvasi-unanimitate, sub protecţia anonimatului, aşa cum îi acuză Stoian pe userii ex-MISA.       

          Să trecem acum la un alt punct din prezentarea lui Stoian. În finalul acesteia, el aminteşte de un raport (dezinformant, manipulativ şi calomnios – se putea oare altfel?), semnat şi trimis de o anumită persoană – al cărei nume, citez, „is the same that appears to have signed most of the calumnies on the respective forum of anonymous discussions” – mai multor persoane şi organizaţii din străinătate, care au susţinut, în timp, cauza MISA. Din nou, domnul Stoian „uită” că a discutat cu respectiva persoană de câteva ori pe Yahoo Messenger, că două dintre discuţiile purtate au fost postate pe forum, pentru conformitate, şi că el s-a oferit chiar să o sune pe respectiva persoană, pentru a-i oferi explicaţii despre cuplul deschis, motivând că el înţelege altfel sexualitatea. Desigur, în cursul acelor discuţii private, Stoian s-a abţinut de la a o acuza pe respectiva persoană de calomnie, preferând să facă acest lucru într-un cadru mai larg (pe blogul său şi pe yahoo group-ul Federaţiei, adică), pentru a beneficia de o mai mare audienţă şi, astfel, de mai multă credibilitate, mai ales că mesajul său este redactat în limba engleză, limbă de circulaţie internaţională.       

          Povestea filmelor produse şi comercializate de către MISA îşi găseşte şi ea locul în răspunsul lui Stoian. Cu interpretarea de rigoare, desigur. Mai exact, filmele de genul „Pasajului Magic” au rol educativ, în primul rând, şi artistic, în al doilea rând, exemplificând continenţa sexuală ca alternativă la sexualitatea mecanică, lipsită de iubire, şi promovând o altă viziune, sacră, pură, sensibilă, frumoasă şi elevată asupra dragostei fizice (amorului) în cuplu. De unde o fi tras Mihai Stoian concluzia că, dacă un cuplu este închis, dacă nu doreşte să se dezinhibeze prin „angrenarea” în relaţii extraconjugale, ba chiar bisexuale, în „jocuri amoroase” cu urină, aşa cum este prezentat în „Pasajul Magic”, dacă se simte fericit şi împlinit fără continenţă, este lipsit de iubire şi trăieşte ceva mecanic, nu ştiu. Mă rog, haideţi să zicem că-i respectăm viziunea, că doar e şi el un „maestru tantric”, ce urmăreşte să ne scoată din „starea asta larvară în care ne complacem”.       

          Ei, povestea cu celelalte filme, cele care conţin imagini de la proba secretă a concursului de Miss Shakti, Costineşti, e cu totul alta. Pentru început, Stoian recunoaşte – în premieră – că aceste înregistrări au existat, într-adevăr, dar că făceau parte din arhiva personală a teatrului Sophrozin. Cum au ajuns ele să fie subtilizate şi comercializate pe Internet… da, aţi ghicit, de vină sunt… procurorii şi forţele de poliţie care au dat buzna în mai multe ashramuri MISA în data de 18 martie 2004, ocazie cu care au sustras mai multe materiale, printre care şi aceste filmări, pe care apoi le-au însăilat frumos şi le-au trimis pachet companiei bnagentur din Danemarca, în scopul vânzării acestora pe Internet. Nu-i aşa că procurorii aceia au fost extrem de isteţi, dar şi de perverşi, când s-au folosit de logoul „Erotic Art”, de numele lui Carmen Enache (Bella Maestrinna), de muzica specifică teatrului Sophrozin al MISA şi chiar de reputaţia onorabilă a lui Stoian, când au decis să facă vânt filmelor taman până în Danemarca, în ograda lui Stoian, şi nu în altă ţară? Nu-i aşa că procurorii s-au strofocat din răsputeri să facă rău MISA-ei şi să-l „ajute” pe Stoian să pice de fraier? Foarte deschişi la minte procurorii ăştia…       

          Ei, după ce lămureşte problema filmelor iniţiatice tantrice, Stoian afirmă că domnul Barny, managerul bnagentur, a retras aceste producţii de pe piaţă imediat ce a aflat că a fost minţit şi manipulat. Citez: „the respective company (Barny) decided to immediately withdraw those movies from the Danish market”. Nu ştiu la care filme se referă Stoian atunci când foloseşte pluralul, pentru că de pe site-ul bnagentur lipseşte un singur film, „Kingdom of Golden Pee”.       

          Referitor la aceste filme, am câteva precizări de făcut. Forumiştii de pe Softpedia (cei care au creat apoi exmisa.ro şi exmisa.net) au fost informaţi asupra comercializării ilegale a acestora (şi aici mă refer la vânzarea lor fără acordul participantelor) în momentul în care utilizatoarea Himawari a mărturisit că a cumpărat filmele în original şi că s-a descoperit, cu stupoare, într-unul din ele. Asta se întâmpla la începutul anului trecut, Himawari anunţându-şi retragerea de pe forum în data de 9 februarie 2007. Tot anul trecut (mai precis, in iulie 2007), Mihai Stoian a participat la o conferinţă virtuală cu câţiva dintre forumiştii calomnioşi şi cu această fată, care i-a spus clar că este vorba despre încălcarea unor drepturi, fiindcă ea nu a semnat niciun acord de distribuţie a filmărilor şi nici nu a fost informată asupra sorţii viitoare a acestora. Mihai Stoian a scăldat-o cum a putut, negând că ar fi ştiut ceva despre afacerea asta şi invitând-o pe fată la discuţii private. Aşadar, pasajul cu „Barny a retras imediat filmele de pe piaţă” este o minciună sfruntată. Mihai Stoian ştia încă de anul trecut că există o problemă cu producţiile pentru adulţi ale MISA. Şi nu numai Stoian ştia, ci şi bnagentur, deoarece Himawari le-a scris pentru a le prezenta situaţia şi a le cere detalii referitoare la persoana de la care au cumpărat ei drepturile de difuzare. Singura informaţie pe care a primit-o a fost că era vorba despre firma Karesse, din Budapesta, firmă care nu apare la nicio căutare pe Internet. Mă întreb cum se poate încheia un contract legal fără ca acesta să poarte ştampila şi semnătura contractanţilor (reprezentanţilor) firmelor respective? Şi mă mai întreb un lucru: cât tupeu poate să aibă Stoian ca să susţină că Barny de-abia acum a aflat de problemele cu filmele, când, de fapt, bnagentur fusese informat asupra acestui fapt încă de anul trecut? Am spus deja că numai „Kingdom of Golden Pee” a dispărut din ofertă, şi asta acum, recent… Se pare că o mână spală pe alta şi amândouă obrazul…

        În final, aş avea o întrebare pentru Mihai Stoian. Dacă fata aceea nu ne-ar fi atras atenţia asupra ilegalităţii comise de MISA în privinţa filmelor şi asupra bătăii de joc şi a minciunilor folosite ca paravan pentru scopuri murdare, dacă pe forumuri nu ar fi apărut filmele, suprema dovadă a nemerniciei capilor MISA (ştim cu toţii că existenţa lor a fost negată cu vehemenţă), dacă aceşti calomniatori şi bârfitori abjecţi, aceste cutre ordinare, n-ar fi strâns zeci de mărturii despre „dedesubturile” MISA, dacă nu ar fi militat pentru aflarea adevărului la nivel internaţional, ai fi avut, Mihai Stoian, bunul simţ să ieşi singur, neforţat de împrejurări, în faţă şi să recunoşti că, alături de Gregorian Bivolaru şi de alţii, te-ai folosit de ascendentul tău asupra celor mai slabi şi mai influenţabili ca tine, pentru a-ţi justifica interesele şi meschinăriile de om obişnuit, lipsit de calităţi de yoghin, incapabil să respecţi principiile de bază din yoga?

          Pentru conformitate, puteţi cerceta blogul lui Mihai Stoian şi mesajele de pe yahoo group-ul Federaţiei, postate pe forumul exmisa.net, dar şi articolul despre Shri Yogacharya Ajita, din ziarul „Gardianul”.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Martie 2008 în MISA

 

MISA în ochii unui outsider – partea a III-a

          În cazul bărbaţilor, strategia iniţială este cam de aceeaşi natură. Adică se marşează pe cultivarea masculinităţii. Şi se mai aplică un principiu: „nu ştie stânga ce face dreapta”. La ce mă refer? Păi, la conferinţele cu băieţii, acestora li se spune că femeile sunt „găini” ce nu merită să fie respectate, pentru că nu prea ştiu ce vor, în timp ce, la conferinţele cu fetele, acestora li se arată cât de minunate sunt ele şi cât de „deasupra” bărbaţilor, mai ales că o femeie poate avea orgasme multiple. Bineînţeles, nici această strategie nu este acceptată orbeşte de către toţi cursanţii MISA. Unii chiar se pot descurca şi fără să facă pe cocoşii în faţa femeilor. Ei, dar să nu credeţi că statutul de „vira” (erou spiritual) îl scuteşte pe băiat de dezinhibare sau de karma yoga. Nu, nici vorbă. Chiar se recomandă să aibă cât mai multe iubite şi să se ascundă de ele, prin minciuni, în cazul în care ar fi geloase una pe cealaltă. Nu e rău nici când bărbaţii joacă rolul de iniţiatori (adică fac schimb de rol cu femeia) şi „agaţă” gagici din afara cursului, pe care le integrează apoi în MISA. Ah, şi nu contează dacă se face amor fără dragoste, doar pofta vine mâncând şi dragostea iubind (de la doi în sus, până la 12, câte un reprezentant al fiecărei zodii).        Cât despre karma yoga, dacă fetele erau trimise să aducă bani şi cadouri din Japonia sau din „spiritualizarea” clienţilor pe Internet, băieţii erau puşi la munca de jos, de obicei, construcţia de ashramuri, dar şi lucru la tipografie.        O altă lecţie învăţată de la MISA este detaşarea. Detaşarea este o stare („stare” e cuvântul preferat la MISA) de nepăsare. Adică să nu te doară, sufleteşte vorbind, dacă tu stai în bucătărie, să zicem, şi iubitul sau iubita şi-o trage cu altul sau alta în camera vecină. Sau să nu te doară când iubita sau iubitul are un sarai sau un harem de iubiţi / iubite. Sau să nu te doară când soţul te lasă în plata Domnului şi se duce la amantă, başca te mai şi spurcă-n faţă, învinuindu-te pe tine pentru caracterul său de fustangiu. Sau – păcatul suprem – să nu te doară când iubita fuzionează amoros cu Maestrul. Că, dacă te doare, ai ego. Şi dacă ai ego, e semn că n-ai reuşit să evoluezi spiritual. Şi dacă n-ai reuşit să evoluezi spiritual, vei fi pârât la Grieg, că mâncărimea e mare. Şi dacă eşti pârât la Grieg, apoi să ştii că te judecă Însuşi Dumnezeu.        Asta mi-au arătat mie miile de posturi de pe acel forum şi confruntările avute cu fanaticii MISA. Am aflat că domnul Gregorian Bivolaru este un maestru spiritual autentic, un canal prin care se manifestă voinţa divină, un Iluminat şi-un Eliberat, care poate fi comparat cel mai bine cu Iisus, cu toate că Iisus n-a minţit niciodată, nu şi-a pus geaca în cap atunci când soldaţii romani au venit după El şi nici nu a transformat vreodată o femeie cinstită în curvă. De asemenea, Iisus nu a cerut niciodată bani în schimbul prezenţei Sale în mijlocul oamenilor şi, chiar şi atunci când s-a folosit de ceva de la cineva (pâinea şi peştele, de exemplu), a făcut-o pentru a sătura o mulţime întreagă, şi nu pentru a-l mulţumi pe vreun discipol preferat, aşa cum face domnul Bivolaru când ia bijuteriile aduse de unele fete din Japonia şi le oferă în dar altora, mai cu nuri.        Am mai aflat că la MISA oricine poate întoarce şi celălalt obraz, dar nu din umilinţă, aşa cum a spus Iisus, ci pentru că pe celălalt obraz este scrisă lista cu antonime, adică ce e astăzi minciună, mâine e adevăr şi invers. Acum 15 ani, de exemplu, domnul Bivolaru spunea că a preacurvi, adică a te prostitua, înseamnă, în primul rând, a-ţi arăta trupul în schimbul unei sume de bani, şi că yoga nu va îndemna niciodată la preacurvie, însă în momentul de faţă, el însuşi îndeamnă la prostituţie, cunoscută sub eufemismul de „karma yoga”. La fel de adevărat este, însă, şi faptul că yoga şi MISA NU sunt sinonime.        Am aflat că MISA se împacă bine cu diverse partide politice şi că nu se sfieşte să-şi trimită membrii să candideze la alegerile europarlamentare, cu toate că, într-un interviu, domnul Bivolaru a afirmat că organizaţia condusă de el nu va intra în politică.        Am văzut că domnul Bivolaru poate fi pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă, „strălucind” şi „întunecându-se” după cum bate vântul şi tratându-i pe oameni când cu iubire şi înţelegere, când cu indiferenţă şi dispreţ. Am mai aflat şi că domnul Bivolaru nu a reuşit să se desprindă în totalitate din mrejele lumii acesteia, el înjurându-şi uneori amantele şi distrându-se cu emisia mantrei PULA.        Am aflat că la MISA sunt şi câteva lucruri bune, care, din păcate, sunt ca apa cristalină de la suprafaţa unui pahar plin de mâl pe fund, apă ce se tulbură de îndată ce scuturi paharul.        Am învăţat să vorbesc limba „misană” şi să pun corect întrebări. Acest aspect este foarte important pentru că, de exemplu, ziariştii şi moderatorii TV nu ştiu acest lucru – că, la MISA, sensul cuvintelor este denaturat – şi atunci degeaba vorbesc ei româneşte, dacă nu vorbesc şi „misană”. Să vă dau câteva exemple. Dacă întrebaţi un cursant MISA dacă este membru MISA, vă va răspunde că nu, pentru că „misanii” asociază cuvântul „membru” cu acei 20 – 22 de membri fondatori ai MISA, trecuţi în statutul organizaţiei. Dacă îl întrebaţi dacă este adept MISA, iar vă va răspunde că nu, pentru că, în mintea lui, cuvântul „adept” înseamnă „sectant”, ceea ce este o jignire. La fel, la MISA nu se face sex, ci amor, lucrurile nu se întâmplă, ci se petrec sau se necesită, menstruaţia e „cicluleţ”, sânii sunt „sânuţi”, femeile sunt „minunate”, Gregorian Bivolaru este „Scumpi”.        Am aflat că o femeie adevărată este o femeie plinuţă sau chiar grasă, cu sânii mari, spontană, plină de jucăuşenie, deschisă mereu către jocurile amoroase şi către experienţele „tantrice”.        Am aflat că, din cauza promovării „cuplului deschis”, la MISA bolile (infecţiile) cu transmitere sexuală sunt în floare şi că până şi Maestrul a beneficiat de aceste „roade neaşteptate” ale iniţierilor pe bandă rulantă, deşi n-ar recunoaşte asta nici în ruptul capului, pentru că „imaginea se construieşte atât de greu şi se pierde atât de uşor” (citat aproximativ).        Am aflat că „yoghinul se cunoaşte după stări” şi că aceste stări pot apărea în urma conversaţiilor cu Dumnezeu, a meditaţiilor speciale sau a exemplificărilor oferite de Gregorian Bivolaru. Mă abţin de la comentarii aici, oricine poate citi astfel de mărturii pe site-ul oficial al MISA.        Am aflat că MISA este o sectă, acest aspect fiind dovedit de lucrurile dezvăluite de mai mulţi foşti cursanţi. Din nou, nu comentez în detaliu această latură a problemei, cine doreşte să se documenteze, o poate face liniştit, surse sunt destule.        Am văzut că sistemul de învăţături MISA poate avea atât efecte benefice, cât şi efecte nefaste. Cum spunea Iisus, „celui ce are, i se va mai da, iar celui ce nu are, i se va lua şi puţinul pe care îl are” (legea rezonanţei, în limbaj „misan”). Ştiu că, în original, citatul se referă la credinţă, eu aş spune că, în cazul MISA, este vorba de cunoştinţa de şi încrederea în sine. Unele dintre replicile fanaticilor MISA m-au făcut să văd că, dacă porneşti într-o căutare spirituală fără să ai curajul să-ţi pui întrebări şi să te îndoieşti până şi de bunele intenţii ale celui care îţi apare ca fiind Maestru, eşti o pradă uşoară pentru „demoni”: „demonul” trufiei, „demonul” lăcomiei, „demonul” sexului şi aşa mai departe. De fapt, aceştia sunt viciile şi dorinţele umane exacerbate. Nu poţi spune că slujeşti Domnului şi încălca, în acelaşi timp, poruncile Sale sau „evolua” în sens contrar învăţăturilor divine, aşa cum se întâmplă la MISA. După cum nu poţi rescrie învăţăturile străvechi, de orice sorginte ar fi ele, numai ca să-ţi justifici faptele necugetate şi să-ţi construieşti o imagine imaculată, inatacabilă. Am zis deja că nu sunt o persoană religioasă. Cu toate acestea, eu zic că a profita, fizic şi psihic, de oameni, a obţine foloase materiale de pe urma unor activităţi nu tocmai elegante, prestate la îndemnul tău de persoanele pe care se presupune că le ghidezi către Dumnezeu şi a abuza de încrederea şi iubirea aproapelui sunt păcate. Aici mai pot adăuga un lucru, trist, din nefericire: nici măcar Biserica, aşa cum este ea, imperfectă, nu mai poate face nimic în cazul anumitor oameni scăpaţi de sub influenţa MISA. Aici mă refer la fanaticii religioşi, mai precis, la acei yoghini care, odată ieşiţi din organizaţie, se agaţă de Biserică atât de tare, încât sar din lac în puţ şi nu-şi dau seama că nu au realizat nimic pentru sufletul lor. Ei trăiesc cu falsa impresie că s-au lepădat de diavol şi că au revenit în sânul lui Dumnezeu. Eu nu cred că Dumnezeu le-a cerut vreodată oamenilor să fie orbi pentru a-L afla şi să se piardă din cauza propriei lor nesiguranţe. Dacă ar fi fost aşa, ce rost ar mai fi avut existenţa liberului arbitru?         Dar să revin.         Am văzut că până şi cei mai fideli discipoli, ridicaţi la rangul de swami sau de „fiinţă cu Sinele revelat”, pot fi într-o clipă trântiţi în noroi şi deposedaţi de toate titlurile şi elevările, dacă îndrăznesc să crâcnească în faţa Maestrului şi să critice faptele sale sau cursul de navigaţie a Mişcării.        La final, ştiu că, dacă vreun inveterat susţinător al MISA va citi această poveste, mă va lua peste picior şi-mi va spune că nu am autoritatea domnului Karl-Erik Nylund, autorul unui raport de trei pagini, în care se arată că MISA nu este o sectă, sau a domnului Seppo Isotalo, reprezentant OSCE, care s-a afiliat MISA-ei fiindcă îl „poluase fonic” mitingul organizat de yoghinii MISA lângă hotelul său. Aşadar, cuvintele mele sau ale oricui altcuiva „fără poziţie socială” nu au nicio valoare. Mă aştept chiar să fiu acuzată (din nou) de colaborare cu masoneria sau securitatea. Fără îndoială, fanaticii MISA ştiu să provoace. Ca orice fanatici. Sunt convinşi că numai şi numai ei deţin adevărul, că sunt „poporul ales”, că Dumnezeu le vorbeşte, că le trimite mesaje despre rolul mesianic al lui Gregorian Bivolaru, că oraşul Bucureşti va fi noul Ierusalim, că Pământul este gol pe dinăuntru şi că se poate ajunge în lumea tainică din interiorul planetei intrând pe la Poli, că în 2012 va avea loc Marea Translaţie, când se va „pune la microscop” natura umană şi tot aşa. Pot eu să îi contrazic? Fireşte că nu, pentru că aceşti oameni trăiesc deja în lumea lor şi noi, pentru ei, suntem „larvarii”, anormalii. Aşa că, spun şi eu, ca Eminescu:  

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte,

Şi ar sta să le asculte?…

Tu aşază-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 Martie 2008 în MISA