RSS

Arhive pe etichete: Gregorian

Aforisme marca Gregorian Bivolaru

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6678

Aforisme şi cugetări despre tainele plăcerii perfect controlate şi nesfârşite (prima parte)
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

2. Atunci când două fiinţe umane de sex opus se iubesc intens şi fără măsură, amorul cu continenţă devine totodată pentru ele un stimulent puternic, salutar şi necesar al unei vieţi înfloritoare, care le înalţă către DUMNEZEU, iar cele două fiinţe umane care se iubesc vor fi din ce în ce mai fericite să simtă fluxul călduros şi natural al plăcerii perfect controlate şi copleşitoare care le invadează fiinţa întocmai precum o rază paradisiacă de soare.

Am primit linkul la acest articol de pe yogaesoteric de la o colegă de forum. În ciuda limbajului de lemn, care este exploatat la maximum în cazul de faţă, am reuşit să reţin ideea de bază pe care domnul Gregorian Bivolaru a dorit să o transmită prin intermediul acestor aforisme, şi anume, că iubirea dintre două fiinţe umane de sex opus, trăită „intens şi fără măsură”, susţinută de amorul cu continenţă, transfigurare şi consacrare, reprezintă un „stimulent puternic, salutar şi necesar al unei vieţi înfloritoare, care le înalţă către DUMNEZEU”. Este o idee frumoasă, o idee care te poate duce cu gândul la o relaţie ideală, o relaţie armonioasă, care îi împlineşte deopotrivă pe cei doi parteneri. Din păcate, nu ştiu câte cupluri din MISA se pot suprapune, ca să spun aşa, peste această imagine idealizată a iubirii. Este normal să ne dorim să fim iubiţi, fiindcă aceasta este una dintre nevoile cele mai importante ale sufletului. Iubirea funcţionează ca un sprijin pentru fiinţa umană, dându-i puteri pe care, poate, nici nu credea că le are. Iubirea „ne dă aripi”, ne face să avem încredere în noi înşine, ne oferă un imbold, un impuls, o siguranţă particulară. În special pentru o femeie, al cărei suflet cunoaşte atâtea nuanţe, este extrem de important să se ştie iubită, şi, de aici, apreciată, preţuită, respectată. O femeie are nevoie de stabilitate, de un partener cu care să se potrivească nu numai sexual, ci şi mental şi emoţional. Acest partener trebuie îşi dorească şi să comunice cu femeia respectivă, şi să îi asculte of-urile, şi să îi fie alături în clipele dificile, în momentele de tristeţe, de supărare. Nu orice problemă îşi găseşte rezolvarea „în pat”, nu orice situaţie stresantă, deranjantă pentru o femeie provine dintr-o frustrare, înţeleasă greşit ca frustrare sexuală.

Ştiu că mulţi cursanţi MISA îşi doresc să construiască „un cuplu spiritual”. Adică un cuplu în care să primeze interesele spirituale, practica, orientarea spre Grieg şi spre Mişcare ca şi conducători către Dumnezeu. Mai ştiu şi că se pune un foarte, foarte puternic accent pe amorul cu continenţă, transfigurare şi consacrare. Atât de mare preţ, încât cursanţilor ajunge să le fie foarte, foarte teamă de „punctul de non-retur”, de ejaculare, în cazul bărbaţilor, respectiv orgasm exploziv, cu descărcare, în cazul femeilor. Chiar dacă există cursanţi/cursante care chiar asta îşi doresc! Fiind însă educaţi să creadă că „pierderea” reprezintă un mare eşec personal – nu au practicat destul, nu au atins nu ştiu ce nivel, nu sunt demni de „calea tantrică”, este o mare ruşine ceea ce s-a întâmplat şi ar fi mai bine să nu se afle, pentru că vor fi ridiculizaţi şi „arătaţi cu degetul”, priviţi dezaprobator pentru insuccesul lor – se orientează toţi spre acest deziderat, amor cu continenţă, transfigurare şi consacrare.

O altă idee inoculată de Grieg este aceasta: „Amorul fără continenţă şi fără transfigurare este aproape întotdeauna pentru o femeie frumoasă, afectuoasă, vitală şi foarte senzuală, ceva teribil de frustrant, nesatisfăcător şi pregnant animalic – aceasta este cruda realitate pe care astfel de femei o sesizează cu atât mai acut atunci când au descoperit cu adevărat deliciile copleşitoare ale amorului cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor.”

După cum se poate observa, din acest aforism lipseşte exact ceea ce este mai important: iubirea. Cunosc două femei care se potrivesc perfect descrierii de mai sus – sunt frumoase, afectuoase, vitale şi foarte senzuale. Cu toate acestea, sunt nefericite! Pentru că nu partenerii sexuali le-au lipsit, ci un partener stabil, care să le iubească cu adevărat, care să le vrea lângă el şi atunci când vin spre el „cu jucăuşenie”, ca să citez din limbajul de lemn „misan”, şi cu o problemă, pentru a primi o îmbrăţişare caldă, un sfat, un minimum de sprijin moral, sufletesc. Amorul cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor nu înlocuieşte iubirea. În plus, continenţa se poate obţine mult mai uşor şi mai firesc atunci când iubeşti fiinţa de sex opus din toată inima, atunci când petreceţi împreună nu numai o noapte fierbinte, ci şi o zi obişnuită, mergând la cumpărături împreună, gătind împreună sau vizionând un film împreună. Nu neg „deliciile copleşitoare ale amorului cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor”, ci mult-exagerata sa valoare pentru o fiinţă umană! Sigur că o femeie se va simţi extrem de specială atunci când bărbatul de lângă ea o va răsfăţa cu amor cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor, însă ce va trăi ea dacă va descoperi că acest bărbat nu doreşte să îi ofere şi sufletul său, inima sa, văzând în ea doar vitalitatea şi senzualitatea ei, deci o parteneră perfectă pentru jocuri amoroase, dar atât? Nu va fi, oare, „ceva teribil de frustrant şi nesatisfăcător”? Şi, oare, nu contrazice acest aforism pe acesta? “Amorul cu continenţă, care se bazează pe iubire reciprocă şi transfigurare este, totodată, o copleşitoare unire euforică şi indescriptibilă a energiilor erotice ce emană şi din trupuri. Totodată, acest gen de amor este o îmbrăţişare completă ce se realizează prin fuziune empatică, şi care este dublată de o uluitoare expansiune în nemărginire a sufletelor celor doi iubiţi.”

Mai spune Grieg: “O femeie vitală, frumoasă, afectuoasă, rafinată, senzuală şi armonioasă care răspunde în mod spontan la iubirea noastră frenetică printr-o iubire fără măsură ne face, totodată, să intrăm într-o euforică stare de comuniune cu tainicul izvor al naturii feminine în care DUMNEZEU TATĂL se oglindeşte neîncetat.”

Şi: “Femeia frumoasă ce este dorită trupeşte, care acceptă să facă sex fără să iubească, şi fără să fie iubită poate fi asemănată în mod analogic cu un animal frumos fără blană, al cărui trup şi piele încântătoare sunt foarte căutate atât de cei perverşi, ce sunt dispuşi să cumpere toate acestea, cât şi de aceia care au inimile împietrite.”

Se ştie că „misanilor” le displac cuvântul „sex” şi sintagma „a face sex”. Le displac pentru că, spun ei, reflectă frivolitatea fiinţei umane, reflectă o relaţie… animalică, o relaţie lipsită de sentimente, o relaţie înjositoare. Chiar şi Grieg a spus că nu a făcut niciodată sex, doar dragoste, chiar dacă cu… 6.000 de femei. Este, oare, posibil ca un bărbat să iubească 6.000 de femei şi, totuşi, să nu îşi construiască o relaţie cu niciuna dintre ele? La MISA, se pare că da. Însă Grieg s-a folosit, aici, de un şiretlic. Părerea mea este că el ştie foarte bine că ceea ce a făcut el cu cele 6.000 de femei a fost… sex. Un sex de o calitate mai bună sau mai slabă, aşa cum arată şi mărturiile fetelor care „au trecut prin patul Maestrului”. În acelaşi timp, a ştiut şi că „nu dă bine” să laşi să se răspândească ideea că la MISA se face sex. La MISA trebuie să se întreţină relaţii amoroase, şi nu oricum, ci învelite, împachetate în iubire. Că doar vorbim despre o şcoală spirituală, care îşi conduce cursanţii către Dumnezeu. Dumnezeu nu aprobă relaţiile sexuale lipsite de iubire, nu-i aşa? Şi atunci, de ce să acceptăm noi, aleşii, aşa ceva? Şi, fiindcă nu putem accepta, modelăm iubirea după chipul şi asemănarea liderului şi ale cursului. Luăm acest sentiment universal şi îl aducem în lumea noastră, sub forma… hm, sub diverse forme, însoţite de însuşiri precum „imensă, infinită”… Chiar şi Grieg spune: „În loc să iubim puţin sau anemic şi din când în când este infinit mai bine să iubim mereu şi fără măsură. Procedând în felul acesta, devenim extraordinar de fericiţi şi datorită forţei tainice pe care ne-o conferă constanţa.” Cuvântul-cheie din acest aforism este constanţa. Adică stabilitatea, statornicia sentimentală, consecvenţa. Aplicabilitatea acestei constanţe a fost explicată foarte bine de userul ex-MISA robin (rotkehlchen).

„Din pacate, in acceptia misana, fidelitatea, deci si constanta, nu trebuie manifestata vis-a-vis de iubitul tau, ci doar fata de sentiment, fata de… Iubire. Ideea in sine e frumoasa, nimic de zis, daca nu s-ar face abstractie totala de obiectul iubirii, daca n-ar exista presiunea ridicola de a-ti face cat mai multi iubiti (indiferent ce-o fi insemnand asta; apropos, eu n-am inteles niciodata prea bine ce inseamna „sa-ti faci mai multi iubiti”, ca si cum ti-ai tricota fulare sau ciorapi), evtl. cat mai multe iubite, pt. a-ti dezvolta capacitatea afectiva. Cum adica sa-ti dezvolti capacitatea afectiva iubind mai multi barbati in acelasi timp? Din nou, in acceptia misana, asta ar insemna sa fii fidel sentimentului, ignorand obiectul/ele lui. Pt. ca nu poti „iubi mereu si fara masura” un singur barbat, in conditiile in care „iubesti” 100, n-ai cum, nu te poti concentra simultan asupra a 100 de barbati. Decat in cazul in care in care esti suficient de „evoluata” pt. a-i transfigura pe toti in Shiva si atunci fidelitatea ta i se adreseaza lui. Probabil ca asta si este ideea. Dar atunci iar nu inteleg un lucru: de ce sa ai nevoie de 100 de barbati, daca cel pe care-l cauti nu traieste in personalitatea barbatilor pe care ii iubesti, ci doar in „esenta lor ultima”? De ce unul singur (si bun) nu e suficient? De ce Grieg, cel care, deasupra oricaror indoieli, este suficient de evoluat, are nevoie de mii de femei, in loc sa se multumeasca doar cu una (si buna)? Un posibil raspuns, dat candva de chiar iubitul meu, devotat total lui G.: orice relatie, oricat de evoluata ar fi ea, este expusa plictisului sexual (citez din memorie, nu sunt exact cuvintele lui). Mai spunea: exemplul cel mai bun e cuplul Angela/Grieg, care uite cat de mult se iubesc, si totusi… Si atunci cum ne-am putea astepta sa fie altfel in cazul oamenilor obisnuiti?”

După cum spuneam, există o incompatibilitate între idealismul prezentat de Grieg în aceste aforisme despre iubire şi realitatea din MISA. Nu neg că pot exista şi excepţii, că pot exista cupluri care să se simtă cu adevărat înălţate şi împlinite de relaţia pe care o au. Însă, în rândurile MISA, se practică „cuplul deschis”, adică dreptul fiecăruia dintre parteneri de a avea şi alte relaţii – în care să investească, în primul rand, iubire! Parşivă această abordare a constanţei, pentru că, aşa cum arăta şi robin, constanţa se manifestă vizavi de sentiment în sine, şi nu vizavi de persoana către care este îndreptată iubirea ta. Este un chin pentru suflet acest mod de a trăi o relaţie. Pentru că sufletul este privat de nevoile sale fundamentale – siguranţă, încredere, dorinţa de a simţi pe cineva aproape, de a avea oricând un sprijin. Câte frustrări se nasc de aici? Câte dezamăgiri, câte nemulţumiri, câtă suferinţă? Şi câtă durere, când te uiţi în jur şi vezi că nu găseşti pe nimeni care să te înţeleagă şi să te asculte, pentru că, nu-i aşa, „suferă egoul” şi „tu eşti de vină, tu te-ai ataşat”? Există, oare, un mod mai josnic de a trăda iubirea, iubirea aceea despre care vorbeşte Grieg în aşa cuvinte frumoase? Şi nu numai femeile sunt cele al căror suflet este distrus, pas cu pas, prin această ideologie. Şi bărbaţii au parte de acelaşi tratament, pentru că ambele sexe sunt încurajate să “îşi facă” mai mulţi iubiţi sau mai multe iubite, pentru că, nu-i aşa, cu cât “iubeşti” mai mult, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

O relaţie bazată pe iubire are nevoie de aprofundare, are nevoie de explorare, pentru a găsi resursele necesare pentru a creşte, pentru a se îmbogăţi. Cum se poate atinge această necesitate dacă iubirea trebuie să fie extinsă şi asupra altora şi dacă se lasă în urmă răni adânci, de care nu ne pasă, pentru că nu e karma noastră şi ne împovărează?

48. Tinereţea are acel „ceva” misterios, frumos, fermecător şi plin de potenţialităţi extraordinare pe care, cel mai adesea, ea poate să-l admire chiar la ea însăşi, fără a fi însă capabilă să înţeleagă cum ar putea fi folosite cu înţelepciune toate acestea. Descoperirea neîntârziată a amorului cu continenţa, transfigurare şi consacrarea roadelor trezeşte la o tânără femeie intuiţia, îi îmbată fiinţa cu divine extazuri şi totodată îi permite să înceapă să înţeleagă cu adevărat şi din ce în ce mai repede tot ceea ce înainte era pentru ea fascinant şi de neînţeles.

Din ceea ce spune Grieg, „descoperirea neîntârziată a amorului cu continenţa, transfigurare şi consacrarea roadelor” este mult mai atrăgătoare decât trăirea iubirii. Pentru că, da, se poate face amor cu continenţă, transfigurare şi consacrare CHIAR şi în LIPSA iubirii. Sau a iubirii de durată. Poţi să confunzi pasiunea cu iubirea, poţi să simţi, într-un moment de intensă pasiune, că îl/o iubeşti pe cel/cea cu care trăieşti acest moment, însă ceea ce simţi nu se extinde şi dincolo de acest moment, dincolo de intervalul de experimentare a respectivei trăiri. Astfel, continenţa, transfigurarea şi consacrarea nu sunt o garanţie pentru fericire.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 August 2011 în MISA

 

Etichete: , ,